Puterea cuvintelor

Superstitions in Britain

Teatrul - o minunatie a Greciei antice

            Teatrul…Loc in care invatatura merge mana in mana cu placerea  .Piesele de tragedie scrise de Eschil sunt probabil cele mai vestite .Iar ”Prometeu inlantuit” este cea mai renumita piesa tragica a lui .

Zece zile pe an se jucau piese de teatru la festivaluri .Limbajul fin si delicat al corpului ii prindeau in transa si ii atrageau pe spectatori .Dar se scriau si comedii ca “ Broastele” si “Pasarile” opera ale lui Aristofan .Aceste piese se jucau o singura data iar fiecare personaj purta cel putin doua masti : una de fericire si una de tristete.

               Toate piesele erau dedicate marelui zeu Dionisos . Din pacate nu toate s-au pastrat, dar cele ale caror texte au supravietuit se mai joaca si astazi, impresionand spectatorii . Mastile erau foarte bine sculptate . De pe skenos pana sus, in cel mai indepartat loc, se auzea orice soapta , orice cuvant .Sala era arhiplina si biletele se plateau .Pentru ca nu toti oamenii din acea vreme puteau sa plateasca un bilet , cei bogati, ca sa devina influenti si ca sa fie respectati, cumparau bilete si le dadeau oamenilor de rand.

               Grecia antica avea cele mai frumoase piese de teatru , iar inspiratia autorilor era infinita . Cu vremea teatrul a devenit o adevarata scoala pentru greci …Iar azi, fara el viata nu ar fi atat de frumoasa!

Casian Petricu-Iuja, cls. a V-a B

Badea Gheorghe la Marea Adunare Nationala de la Blaj

                  In primavara anului  1848 circula un zvon prin satele ardelene ca toti satenii care sunt vrednici trebuie sa ajunga la Blaj. Sa faca lucru acesta pentru a-si spune durerile! Printre  sateni  se afla si badea Gheorghe, care era sluga nobilului satului . El se duce acolo pentru a lua parte la Adunarea nationala de la Blaj, pentru a participa la  discutiile problemelor  noastre si ale tarii. Asa ca, isi pune deale gurii in desaga si porneste la drum pe jos. Gheorghe zicea in gandul lui „daca ajung acolo si vom reusii,  o sa ia sfarsit toate umilintele,iobagia si totodata nu o sa mai putem fi desconsiderati ca natie”. Pe drum erau cete, cete de oameni care si ei sustineau spusele lui Gheorghe. Dupa cateva zile ajung langa Blaj pe o campie intinsa, unde erau zeci de mii de oameni care isi doreau acelasi lucru. Din ziua aceea i-a ramas numele Campia Libertatii.

               Aici, oamenii cu carte au intocmit o petitie prin  care sunt exprimate revendicarile romanilor transilvanieni printre ele fiind: dreptul de a folosi limba romana, recunoasterea natiuni romane, independenta bisericii ortodoxe , desfintarea iobagiei cat si a dijmelor fara nici un fel de despagubire , libertatea comerciala,  scoli romanesti , tribunal cu judecati publice,  desfintarea impozitelor,  garda nationala romaneasca comandanta de ofiteri  romani,  constitutie proprie Transilvaniei fara amestecul Ungariei.  La terminarea de citit a petitiuni oameni au scandat “ Noi vrem sa ne unim cu tara “. La auzul acestor vorbe Gheorghe a inceput sa aiba emotii, iar pielea i s-a facut ca de gaina. In  acele cateva zile a aflat ca mai puternica decat natiunea nu este nimic.  Si ca sentimental ca suntem romani poate sa ne innobileze.

                 La intoarcere spre casa, oamenii povesteau si celor intalniti faptele care s-au petrecut acolo.  Ajuns in sat a povestit si el cele vazute,  iar satenii au inteles ca este vremea sa se ridice la lupta si sa isi apere drepturile.

In zilele noastre am trecut si eu pe Campia Libertatii, pentru a putea retrai si eu clipele lui badea Gheorghe strigand din toata inima “ Noi vrem sa ne unim cu tara “, astfel incat sa iau si eu parte indirecta  la acea memorabila adunare, avand pe langa mine busturile marilor pasoptisti . Poate ca ar fi bine sa trecem mai des prin acele locuri cand, in jurul nostru, simtim ca “duhul national ne adoarme cu totul”.

                                                                                      Codarcea Andrada, cls. a VIII-a A

Proiectarea curriculara la Limba Engleza, gimnaziu

Zoo

prof. Diana Pitea

Cartea - harta magică a sufletului

Uneori mă rătăcesc… Mă simt singură, stingheră, inutilă… Uneori! Această deprimare nu ne întărește, ci ne aruncă în neantul gândurilor negre, al neputințelor… Atunci, înconjurați de o lume rece, ne izolăm… Greșit! Nu aceasta e calea! Undeva, pe un raft, un bun prieten ne strigă… Tu l-ai ascultat? Ai auzit acel strigăt ca o chemare intensă spre vindecare? Ei bine, eu nu l-am neglijat!

Astfel, într-o clipă mă retrag sfioasă către amalgamul ordonat de cărți… Aleg… Deschid… Citesc! Din întâmplare, cartea aceea, parcă îmi oglindea sufletul încărcat de deznădejde, singurătate… Să fie oare o întâmplare? Ei bine, răspunsul ascunde un ecou complex! Nu! Nu e hazard!

Oricum, citind mă preschimb. Mă bucur că cineva, între rânduri, printre cuvinte, mă înțelege. Și mă înseninez. Dar, până aici! Sufletul meu tânjește după o schimbare. Și, din întâmplare (sau nu), descopăr coperta prăfuită a unui atlas: pământ, nesfârșite ape, culori. Minunății infinite! Unde încap, oare? Ei bine, aceasta a fost strigarea de pornire spre marea cercetare a lumii! Totul se potrivește.

Acum nu mai disper, ci caut o potecă luminoasă, care să năruiască trecutul și să descopere luciul viitorului. Doar prin cărți am izbutit. Parcă, m-au citit pe mine. Întâmplare? Nu mai sunt dubii că acest cufăr oglindește mereu metamorfozele cele mai acute. Iar dacă nu te cunoști, cartea te ajută. Iar dacă disperi, cartea te ajută…orișicând!

Roxana Fărcaș, clasa a VIII-a B

Concurs de creatie literara

Fidias si Miron in agora ateniana

Intr-o

             Intr-o dimineata,  sculptorul grec Fidias se duce in agora ateniana, ca si ceilalti barbati. Fidias vrea sa-si prezinte ultima creatie: ,,Hermes cu Dionisos copil’’. Si ce loc mai potrivit pentru a face acest lucru decat agora din Atena, locul de intalnire a tuturor cetatenilor cu gusturi fine?

        Pe majoritatea barbatilor ii intereaza insa in acest moment mai mult politica. Miron, un alt sculptor grec, soseste si el in agora cu lucrarea ,,Discobolul’’. Se intalneste cu  Fidias. Pe langa ei trece un om care le admira operele. El ii sfatuieste pe cei doi sa sculpteze scene din cele doua poeme a lui Homer, Iliada si Odiseea. Miron si Fidias raspund ca pentru a sculpta este nevoie de inspiratie, iar momentan aceasta le-a venit si s-a materializat in sculpturile aduse aici.

        Pericle, unul dinul dintre strategii Atenei, care ii ajutase pe cei doi sculptori, lasa putin politica si se duce pana la Miron si Fidias. Considera sculpturile foarte reusite. “Ele constituie adevarata hrana sufleteasca, iar noi atenienii, neam de ionieni, am stiut intotdeauna sa apreciem arta”.

        Filosoful Socrate, care intarziase in agora, este si el incantat. “ Hermes , cel care transmite vestile zeilor, are grija de copilaria celui mai agreat dintre zei. Fara aceasta grija a prisavului Hermes, copilul Dionisos nu s-ar mai putea infrupta cu atata pofta din strugurii placerilor. Metafora este extraordinara! Cat despre aruncatorul de disc, priviti cat de bine sunt reliefati muschii incordati ai atletului. Fiecare fibra denota hotarare si dorinta de a castiga.”

        Cei doi sunt foarte multumiti si mandri si isi propun sa realizeze sculpturi si mai uimitoare. In cele din urma, Miron si Fidias au ajuns unii dintre cei mai mari sculptori ai antichitatii. Operele lor dainuie si astazi si ne impresioneaza.

Andrei Muth, cls. a V-a B

Feeria

Iarna...Crăiasa Zăpezii şi-a întins iar mantia brodată peste satul bunicii mele. Norii plumburii şi grei cern fluturi jucăuşi de zăpadă. Soarele e învăluit   într-o pânză aurită. Dealul este acoperit cu plapuma groasă de nea albă ca laptele, iar pomii şi-au îmbrăcat hainele albe de sărbătoare. E o atmosferă de basm… Rândunelele de gheaţă dansează graţios, asemeni unor balerine. Clăbuci groşi de fum ies din hornurile-ncinse. În aer pluteşte mireasma cozonacilor proaspăt scoşi din cuptor, iar din toate casele răsună colinde. Liniştea şi pacea au pus stăpânire pe satul bunicii. Reverie... cât de magic este!  

Andra Florea, clasa a VIII-a B

Invatamantul romanesc

Nunta si suferinta in Nopatea Sfantului Bartolomeu

Sunt Jeanne, o fata care in Noaptea Sfantului Bartolomeu am fost la o nunta ,care a devenit o tragedie.

 De fapt, tragedie este putin spus. Totul s-a petrecut din cauza razboaielor dintre catolici si protestanti.Am sa va povestes si voua.

Toti invitatii  stateau la mesele lor.Unii dansau, altii povesteau cu mirii ,altii cine stie ce. Eu stateam de vorba cu prietena mea, Cossete, cand, dintr-o data am vazut un soldat care pazea strazile linistite, cum l-a lovit pe Alphonse in cap. Ne-am speriat si am fugit inauntru.Pe urma ,am auzit de afara multa galagie si ne-am speriat deoarece pe strazile Parisului era,mai mereu liniste. Am iesit afara impreuna cu Cossete si Edith si  am privit  in josul strazii si  am vazut o lupta intre oamenii care nu erau la nunta. Au vrut sa vina la noi dar noi am intrat si ei au venit inauntru si au inceput sa se lupte cu invitatii. Am fugit la miri si le-am zis sa ma urmeze ca ii voi ascunde ca luptatorii sa nu ii gaseasca. I-am dus intr-o camera a palatului,undeva foarte sus,la ultimul etaj. M-am uitat putin pe fereastra si am vazut mii de tunuri  indreptate spre palat,soldati care aveau sabii,si pe strada erau balti de sange  cu oameni ucisi cu salbaticie. Atunci mi-am dat seama ca era vorba despre religie. Noi eram protestanti, iar ei catolici. Eu nu ii intelegeam pe oameni de ce erau impotriva protestantilor. Nu inteleg de ce era rau sa ne dorim alta religie,sa vrem alti sfinti la care sa ne rugam.Dar nu eu puteam schimba asa ceva.

Asa s-a terminat acea nunta:s-a termint cu un carnagiu.

Larisa Gorea, cls. a VI-a B

Concursul Judeţean de Lectură şi de Creaţie Literară Floare de Cireş, 2012

Concursul Judeţean de Lectură şi de Creaţie Literară Floare de Cireş, organizat de Colegiul Naţional”Unirea” Târgu - Mureş şi aflat sub coordonarea I. S. J. Mureş şi a Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Mureş se află la a XI - a ediţie.

        Acest concurs se adresează  elevilor de gimnaziu şi vizează atât dezvoltarea capacităţii de receptare a mesjului scris, cât şi dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă a acestora. Concursul propune o lectură creativă a unor texte literare şi le solicită elevilor scrierea unor  compoziţii originale pe marginea textelor citite, îmbinând lectura şi scrierea creativă şi oferind participanţilor posibilitatea de a-şi exprima opiniile, preocupările şi viziunea proprie despre aspectele  puse în discuţie.

Regulamentul concursului din anul 2012:

Elevilor li se cere să redacteze o compunere preponderent narativă, sub forma unei pagini de jurnal, în care să relateze un eveniment (real sau imaginar) care i–a marcat ori le–a schimbat percepţia asupra lumii din jurul lor. Drept punct de plecare elevii pot folosi, dacă doresc, cărţile Jurnalul unui puşti de Jeff  Kinney sau  Însemnările unei puştoaice  de Rachel Renée Russel.

         Lucrările vor fi doar în proză, fără ilustraţii sau desene. Textele nu vor depăşi două pagini, format A4 şi vor fi redactate cu caractere româneşti, font Times New Roman, corp 12. Compunerile  vor fi expediate atât în format electronic, în vederea cuprinderii lor într-o antologie literară, pe adresa de internet floarecires2012@yahoo.com, cât şi prin poştă, pe suport de hârtie, în vederea jurizării, pe adresa Colegiul Naţional „Unirea”, str. Mihai Viteazul, nr.17, cod poştal 540080, Tg.Mureş, până pe data de 15 martie 2012.

Concurenţii  sunt rugati să scrie numărul de telefon al şcolii din care provin, precum  şi

numele profesorului pregătitor, pentru a putea fi anunţaţi când  vor avea loc festivitatea de premiere şi  lansarea antologiei literare „Floare de cireş” 2012. Informaţii suplimentare se pot obţine accesând http://colegiulunirea.ro/evenimente/concursuri/concurs-literar-floare-de-cires-colegiul-national-unirea.php?an=2012

Dragobetele - iubeste romaneste!

Prietenii adevarati

         Poate cineva să-mi explice ce sunt prietenii?  DEX-ul spune : “persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.”

   Dar oare este așa? Deși cred că aceasta idee,  PRIETENIA nu poate  fi exprimata în cuvinte, ci mai mult prin fapte,  am să încerc sa îmi spun părerea in cateva randuri. Eu cred că prietenii sunt oamenii trimisi de la Dumnezeu să fie alături de tine în orice moment al vieții tale, fie acesta bun sau greu. Sunt acei oameni care stau ore în șir cu tine fară să-ti ceară nimic inapoi, consolandu-te , îndemnandu-te să fii  mai cel mai bun. E foarte greu să ai un prieten, dar mai greu e să-l tii aproape. Nu pot să îmi imaginez viața fără prieteni. Ei sunt una dintre cele mai importante aspecte ale vieții. Chiar daca ne-am obișnuit să-i numim “prieteni” pe mai toți cunoscuții noștri ,în realitate,prietenii adevărați pot fi numărați pe degete. Prietenia nu e ceva care se naște spontan. Ea se deosebește de o mică simpatie. Prietenul adevărat e cel căruia îi place să te vadă! În concluzie mai bine ai un prieten adevărat decat o mulțime de amici care te lasă la greu……                                                                                                                                                        

         Ei bine, dacă mi-ai citit compunerea ,sper ca de acum să îți alegi prietenii cu grijă, iar printre ei aș dori să ma aflu și eu! Fiindcă eu aș dori să-mi  măresc numarul prietenilor adevărați...Pentru ca, să nu uitați, de multe ori, la randul nostru, reprezentăm pentru cineva același lucru: un adevarat prieten!

Ilinca Tarnavean, cls. a V-a B
*poate nu intamplator deviza noastra este "Prieteni mereu!"

Comportamente pe care dorim să le promovăm și comportamente pe care dorim să le înlăturăm

Elevii claselor a V-a A și B s-au întrecut în a face Proiecte de  Contracte  privind  comportamentele    pe care urmează să le analizăm și să le negociem( elevi, diriginți, directori,psiholog) pentru a formula un Contract colectiv al comportamentelor acceptate de fiecare clasă în parte, negociere care va avea loc în activitățile următoare de consiliere. Iata si cateva dintre propunerile lor: 

Psih. scolar Gina Stanciu

Ritualul calusului

      Ritualul căluşului a fost proclamat de către UNESCO “ Capodoperă a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii “ . Aşa cum cere UNESCO el trebuie să fie : protejat , păstrat , promovat şi transmis . Astăzi ea nu se mai practică decât sporadic .

     Ceremonialul magico-profilactic al dansului Căluşului este strâns legat de vremea Rusaliilor . El este considerat panromân , fiind atestat în toate provinciile daco-române , ca şi în Macedonia . Scopul Căluşului este acela de al alungării duhului-boală şi constă în anumite dansuri rituale executate în apropierea bolnavului şi atingerea acestuia cu ierburi de leac . I se scuipă bolnavului în faţă usturoiul pe care căluşarul îl mestecă încontinuu , se sparge lângă el o oală cu apă etc .

     Executanţii dansului ritualic , căluşarii ( bărbaţii ) , au fost descrişi în secolul al XVII – lea , de către chiar voievodul Moldovei , Dimitrie Cantemir . În acele vremuri ei umblau cu faţa acoperită cu o pânză albă şi aveau mai mult de o sută de ritmuri şi jocuri , unele atât de măiestre , încât cei care joacă par că nu ating pământul , ci zboară .

     Căluşul poate fi conceput ca o forma de comunicare între lumea de aici , reprezentată de o comunitate socială dată şi o lume “ de dincolo ” , reprezentată de fiinţe mitice feminine denumite eufemistice iele . Ielele sau mândrele , măiestrele , vântoasele , şoimanele , milostivele sunt întruchipări ale demonilor naturii .

     Originalitatea Căluşului constă în fuziunea între credinţa în iele si jocul cu bâte ( beţe , săbii ) a unui grup de bărbaţi în număr fix .

                                              

 Surse :

-         http://biblioteca-secreta.blogspot.com/2011/04/ritualul-calusului.html

-         http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte/?p=37

Mara Zahan, cls. a VI-a B

Leonardo da Vinci : "Doamna cu hermina"

Leonardo da Vinci (născut in Italia in anul 1452 – d. in Franta in anul 1519) unul dintre cei mai importanți oameni din epoca aceea. Leonardo da Vinci este artist, om de știință și inventator . El este  interesat de pictură, modelaj, lucrul marmurei, slefuirea metalelor, de topirea brozului. El a reusit sa reproduca tot ce i se întipăreste pe retina ochilui cu o indemanare uimitoare.

Primul desen datat a lui Leonardo este la varsta de 21 ani, pe care notase cu scrisul sau de la dreapta la stanga, “Ziua Madonei Zapezilor, 5 august 1473”.

Doamna cu hermina face parte din cele patru portrete de femei pictate de către Leonardo da Vinci, iar o veche datina leaga numele Ceciliei Gallerani de acest tablou care se afla la Muzeul National din Cracovia.

Lucrarea a fost realizata in anul 1490. Un chip lunguieț cu barbia ascutita, pe care scoala lombarda o va insusi mai tarziu de la Leonardo.Ochii mari par aproape patrati sub  sprancenele drepte, nasul lung si drept se termina printr-un varf ce adulmeca lacom lumea. Gura e mica moala, aproape copilăroasă. Aceasta gura mica rupe echilibrul obrazului enigmatic: e mai tânără decat obrajii, cu trasaturi senzuale, mult mai tanara decat umerii cazuti si barbia energica. In jurul ei freamata un zambet, umbra unui zambet pe care buzele stranse abia il ascund. Viaţa interioară a Ceciliei Gallerani este lasata să transpară, preferand să sugereze emoţiile, decat să le înfăţişeze. O clipa,  separa acest râs de nenascutul inca  suras ce scalda fata Monei Lisa.
Mainile deosebit de gratioase sunt reprezentate în detaliu, trădand sensibilitatea tinerei.

Rochia Ceciliei e simpla, relevand faptul ca nu facea parte dintr-o familie de nobili. Coafura ei, cunoscută sub numele de "coazone", se limitează la două şuviţe prinse sub barbie, restul părului fiind lăsat liber pe spate, acoperit de un voal cu marginea brodată aurie, fixat cu o panglică neagră. La gat poartă un şirag lung de margele negre. Hermina simbolizează puritatea datorită blanii sale albe, foarte preţuită ca şi accesoriu vestimentar. De accea i se pare foarte firesc sa puna in bratele tinerei fete aceasta emblema a nevinovatiei.El da acelui cap de animal, mic si ascutit, aplecat spre varful degetelor ce-l mangaie, acelui bot mobil, cu ochii vioi, o ciudata asemanare cu fata femeii. Ochii fetei, sclipind de inteligenţă, privesc dincolo de cadrul tabloului, de parcă tocmai s-ar fi întors să privească pe cineva.
Compoziţia este piramidală, iar poziţia uşor întoarsă a modelului arată preocuparea lui Leonardo pentru redarea corpului uman în diverse poziţii.        

Bibliografie:

Antonina Vallentin, Leonardo da Vinci, vol I-II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968,

vol 1 : p. 101-105

vol 2 : p. 57-57,86,267-281

                                               Velichie Septimiu, Clasa a VI-a B                                                            

DJ Control munceste de zor!

O zi la teatru in Grecia Antica

Toata lumea se aduna de dimineata sa vina la teatru. Este si cazul  micutului Nicos, caruia ii placeau foarte mult piesele de teatru. Dar mai mult tragediile, fiindca simulau vietile oamenilor si ii ofereau motive de meditatie si invataminte. Piesele create de Eschil, de exemplu, erau apreciate nu doar de oameni de rand, ci si de aristrocrati.       

Astazi la teatru se juca piesa ,,Prometeu inlantuit’’. Toti asteptau cu nerabdare inceperea piesei. Bineinteles ca unii ar fi vrut sa vada o comedie de Aristofan. El s-a facut cunoscut dupa reusitele piese  ,, Broastele’’ si ,,Pasarile’’, prin care scotea in evidenta cu mult umor obiceiuri ale societatii negative, oferindu-le ca un contraexemplu de comportament.

       A inceput spectacolul! Skenos e invaluita in mister. Cea mai mica soapta de pe ea e auzita si sorbita de public. Momentan toti poarta mastile de roluri masculine, dar pe parcurs si le vor schimba cu mastile tragice sau cu rolurile de femei. La piesele de teatru doar barbatii jucau toate rolurile. Intr-un an erau jucate doar 10 piese, de aceea amfiteatrele erau pline.

       La sfarsitul piesei, toti se ridica multumindu-i zeului Dionisos. Fiindca toate pieselese jucau in cinstea lui. Nu intamplator, pentru ca idea de teatru pornise , cu ani in urma, de la serbarile inchinate acestui popular zeu al vinului. Cantecele “tapilor” din procesiunile inchinate lui, au evoluat. Azi ele sunt doar un pretext, piesele fiind extreme de complexe.

      Din toate partile se auzeau laude facute tragediei. Micutul Nicos discuta cu tatal lui. Barbatul, vazandu-l pe Nicos bucuros si atras de arta teatrala se hotari sa-l duca unui artist ca sa-l cunoasca si sa vada cum se lucreaza pentru a da viata personajelor pe skenos. Experienta a fost uimitoare, deoarece, la final, Nicos se ridica in picioare si cu hotarare decreta:

       -O sa ma fac un actor! Am sa joc in tragedii si o sa ma bucur de aplauzele imbietoare ale publicului!

Ilinca Tarnavean, cls. a V-a B

Sunt mandra ca sunt eleva la Scoala Generala Nr. 2!

             Cate discutii, rasete, lectii mi-a adus acest loc... Aceasta scoala, nu este o simpla scoala. Este un loc unde inveti lucruri noi si realizezi cat sunt de importanti colegii si profesorii pentru tine. Doar cei care au trecut prin “portile” acestei scoli, stiu despre ce atmosfera vorbesc. Acea atmosfera primitoare, calda, distractiva, care te atrage tot mai mult. Colegii care te ajuta la greu, iar profesorii ce iti deschid usile spre mai multe “ramuri” ale vietii. Sunt in clasa a VII-a dar, stiu ca desi mai am inca un an si jumatate sa ma bucur de aceste minunatii care imi sunt oferite, imi va fi foarte greu la despartirea de tot ceea ce am trait in aceasta scoala timp de opt ani. Imi va fi dor de efortul depus activitatilor cu diferite ocazii( dar care pana la urma a meritat ), de excursiile organizate, sau de festivitatile de deschidere ale  anului scolar.

             Aceste lucruri nu le spun doar pentru ca sunt eleva acestei scoli si pentru ca doresc sa fac “reclama” buna scolii mele. 

         Un lucru stiu sigur, sunt mandra ca sunt eleva la Scoala Generala Numarul 2. 

Bianca Moldovan , cls. a VII-a A

De sezon by Raluca Iclanzan

Ziua presedintilor SUA

Azi, 20 ianuarie, americanii au sarbatorit ZIUA PRESEDINTILOR. Aceasta este sarbatorita in fiecare an in a treia zi de luni din luna februarie. Daca doriti sa construiti Casa Alba - resedinta oficiala a presedintelui SUA- din hartie sau carton, intrati pe http://papertoys.com/white-house.htm, listati pagina si respectati instructiunile. Cei care vor aduce la ora de limba engleza o astfel de macheta, vor lua un punct rosu. Spor la munca!

prof. Diana Pitea

Platon si Socrate in agora

             Agora era  piata publica a oraselor grecesti antice. Aici se petreceau multe lucruri intr-o zi oarecare.

           Barbatii veneau si discutau probleme politice, despre festivaluri sau diferite procese, se barfea, se facea piata, se cumparau sclavi si se ascultau ultimele creatii ale poetilor si ale filosofilor.

             Intr-o zi, filosoful Socrate il avea ca interlocutor pe Platon. Ei discutau despre ironia socratica, despre scoli filosofice si alte lucruri pe care ii deranjau:

-         Platon, ma deranjeaza foarte mult cum unii stapani isi pedepsesc sclavii fara mila si fara nici un motiv.

-         Stiu Socrate, si pe mine ma deranjeaza acest lucru. Acesti stapani ar trebui sa fie putin mai buni cu sclavii lor, fiindca daca nu ar exista sclavi, ce s-ar face fara ei?

-      Ar trebui sa-i intrebam de ce se poarta asa? Ce zici de idea aceasta?

               Acesti doi filosofi, au mers la un stapan oarecare, si l-au intrebat cum se poarta el cu sclavii lui:   

-    Cateodata ii pedepsesc, fiindca sunt lenesi, foarte mancaciosi si nu fac aproape nimic.

-     Oare cine ar trebui sa ia atunci bataie, intreba ironic Socrate.

                          Acesti doi filosofi erau destul de mirati de felul cum s-a purtat acest stapan cu sclavii lui. Plimbarea aceasta i-a ajutat sa cunoasca mai bine lumea cu realitatiile ei zilnice. Iar Socrate a reusit, cu ironia-I specifica sa puna un semn mare de intrebare fata de atitudinea unora.

Vanessa Sopterean, cls. a V-a B

"Cangurasul matematician"

Concursul "Cangurasul matematician" a pus la treaba vineri, 17.II.2012, mintile a 74 de elevi ai claselor I-III de la sectia romana. Increzatori in ceea ce stiu si dornici sa arate ca le place matematica, micutii matematicieni au rezolvat cu placere problemele date, la iesirea din concurs exprimandu-si convingerea ca rezultatele vor fi pe masura eforturilor depuse.

Felicitari doamnelor invatatoare ale claselor I-III de la sectia romana care au pregatit acesti elevi pentru participarea cu succes la acest concurs atat de indragit.

Lumea e o cântare

Liniște… tocmai m-am trezit… Am un sentiment ciudat… În dimineața aceasta am fost trezită într-un mod mai special. Nu! Fără alarma zgomotoasă a ceasului deșteptător. A fost ceva deosebit…

Când am deschis ochii, o mângâiere dulce îmi alinta fața. O rază de soare s-a strecurat prin perdea și mi-a urat: „Bună dimineaţa!” Lumina puternică şi caldă îmi invada camera treptat. Atâta lumină, încât creştea parcă iarba în toată încăperea! Un fenomen ciudat… Nu mi s-a mai întâmplat până acum! Sau poate nu am observat eu!? Să fie vinovată graba care pune stăpânire pe dimineţile mele? Poate că soarele a încercat de fiecare dată să-mi arate, în felul lui, cât de frumoasă este viaţa! Dar nu l-am observat… Un sentiment de vinovăţie profundă    „s-a instalat” în sufletul meu. M-a pus pe gânduri…

Am ridicat privirea… La geam, trei vrăbiuţe cântau de zor cu vocile lor angelice. Vesele, pline de viaţă şi jucăuşe se bucurau de mângâierea razelor de soare. Atunci mi-am dat seama că ziua trăiesc împrăştiat, în furtună. M-am simţit ca un străin gol într-o lume atât de necunoscută…

Şi totuşi, totul are un ritm… Totul e plin de viaţă! Am descoperit o lume ascunsă pentru mine dincolo de monotonia şi întunecimea zilelor. Dar toate acele isprăvi visate se pot adeveri! Eram atât de aproape de a le pierde… E bine că „m-am trezit” la timp!

Acum pot vedea… Nu mă mai pierd în detalii. Am reuşit să văd dincolo de orizont, adevărata simbolistică a lucrurilor! Am descoperit că lumea e o cântare!

Andra Florea, clasa a VIII-a B

Cutiuta cu scrisori de Valentine's Day

Se pare ca elevii scolii noastre sunt foarte indragostiti. In doar 24 de ore, cutiuta noastra a fost umpluta cu scrisori de dragoste. In jur de 120 de scrisori au fost livrate catre destinatari in 14 si 15 februarie. Iar livrarea prompta a fost posibila datorita fetelor din clasa a VI-a A: Justiniana, Ana, Lusi si Denisa, care au sortat scrisorile intr-un timp record. Va multumim, fetelor! 

prof. Diana Pitea

Rafael Sanzio : "Eliberarea Sf. Petru din temnita"

Uitati de ce trebuie sa spuneti NU ACTA!

Sunt madra ca sunt eleva la Scoala Generala Nr. 2!

   Scoala 2… cate amintiri legate de acest loc… chiar daca sunt doar in a VII-a. Cate lectii, cate discutii, cate excursii, nu mi-ar ajunge o zi sa le spun pe toate.

   Nu o sa uit niciodata prima zi de scoala. Tin minte cat de speriata dar, in acelasi timp fericita si mandra eram ca voi merge la scoala. Eram doar eu cu cele doua codite, cu uniforma si cu mama de mana, iar in curte o multime de copii, dintre care 28 urmau sa imi fie colegi. Pe parcursul scolii, anilor, ne-am despartit de unii, crezand ca vor gasi scoli mai bune. Probabil ca sunt dar, nimeni nu poate compara spiritul, rasetele, pofta de viata din Scoala 2. Mai avem si noi zile proaste insa, mereu este o gluma, o ciupitura, o vorba buna de la un profesor sau coleg care parca te vindeca. Unde mai gasesti tu profesori care sa spuna de fiecare data cand nu ti-ai invatat „De acum inainte nu va mai iert, de acum voi da nota patru !” iar noi chicotind „Asa ati spus si data trecuta.” Iar pana la urma inveti lectia, deoarece fiecare profesor are un fel anume de a te face sa inveti si sa intelegi.

   Chiar pot spune, si stiu ca nu sunt singura, 
 „Sunt madra ca sunt eleva la Scoala 2 !”

                                              Paula Conţ, clasa a VII-a A

Thank You, Connecticut!

Astazi, 16 februarie, Pen Pal Club a avut o surpriza foarte placuta din Connecticut: a sosit un colet cu carti/ albume din SUA. Astfel, clubul va putea realiza un atelier de lucru in care vor realiza proiecte cu tema: "Unde locuiesc prietenii nostri?". Le multumim foarte mult!

Copilaria

Mai ţineţi minte când aşterneam pe hârtie un soare, o păpădie şi câteva păsări în formă de „trei” ce-şi luau zborul spre noi lumi? Sau, sau, când făceam castele de nisip şi marea puţin amară ne prindea piciorul cu bucurie? Avea şi ea vara mai mulţi prieteni ce-o vizitau… și parcă vara era mult mai fericită.

Vă amintiți când cădea câte un fulg de zăpadă pe obrazul nostru şi-l luam în palme şi-l analizam; părea ceva ireal… Sau când trosneau frunzele sub paşii noştri şi căutam tot mai multe ce foşneau...

Dar era doar copilăria ce-şi făcea loc în sufletele noastre. Visam la orice şi totul părea posibil; cerul era al nostru, credeam că o să-l putem atinge într-o zi şi o să-i simţim căldura şi frumuseţea şi vai! ce frumos o să fie… Erau doar nişte vise de copii zburdalnici şi fericiţi…

Dar să nu uităm: copilăria e un joc, joaca e o artă şi arta e o uitare. Trebuie să continuăm să fim copii ca să putem umbla, în continuare, printre aceleaşi lanuri de grâu, de flori, de mistere...

Ligia Ungur, clasa a VII-a B

Michelangelo : "La Sacra Famiglia"

O lectie din trecut

Lumea îmi spune Vasile şi sunt de prin părţile Prutului. Trăiesc într-un sătuc mic, uitat de Dumnezeu. Anul acesta a fost unul foarte greu, mai ales cu seceta aceasta, care a distrus toate recoltele şi era să murim de foame.

Dar intr-o zi a venit la noi in sat, un străin. Îşi zicea Ştefan şi spunea că este domitorul ţarii. La prima vedere nu puteai spune acest lucru deoarece era imbracat simplu, ca oricare altul, cu o camaşă pe el, cu căciula şi vesta din lână de oaie. El n-a venit singur, ci cu vreo opt-nouă oameni şi fiecare avea câte un sac. Ne uitam miraţi la ei si nu ştiam ce să facem, ce să spunem. Ei ne-au adunat în mijlocul satului, unde Ştefan ne-a vorbit şi ne-a vorbit vreme îndelungată, despre o ameninţare mare, care se apropia repede spre creştinătate şi care ne obligau să renunţăm la credinţa noastra în Dumnezeu. La auzirea acestor cuvinte oamenii se îngroziră, dar îl ascultau pe Ştefan în continuare. Oamenii s-au mai liniştit când ne-a spus ca noi, sătenii, putem ajuta la împiedicarea acestui lucru. La sfârşit ne-au împărţi din bucatele aduse cu ei, în sacii misterioşi. În timp ce mâncam cu poftă acele bunătaţi, ne gândeam ce ar fi mai bine să facem. Astfel ne-am decis să ne alaturăm şi noi luptei, iar fiecare bărbat şi copil în stare să mânuiască o sabie s-au alăturat domnitorului, împotriva turcilor.

Aşa a început drumul nostru spre capitală, spre Baia, un oras frumos, destul de mare, cu oameni învăţaţi si cum se cuvine. Aici am stat o perioadă îndelungată, antrenându-ne şi învăţând tactici de luptă. Într-o zi însă s-a dat alarma generală, iar în frunte cu comandantul am pornit spre locul numit Podul Inalt, langa Vaslui. Acolo ne-am reunit şi cu armata lui Ştefan. Deşi turcii erau câtă iarba şi frunză, ingeniozitatea şi tactica de luptă ale lui Ştefan si ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să câştigam şi să-i alungăm turcii din ţară.

Ştefan cel Mare a găsit în trupu-i mic resursele necesare pentru a ne îmbărbăta şi a ne face să ne unim forţele pentru a ne apăra pământul. Pentru că pământul acesta, dacă e muncit cu sudoare, ne hrăneşte pe noi şi pe copiii noştri. E mostenirea pe care el ne-a lasat-o! De noi depinde sa o aparam!

Crihălmeanu Radu,cls. aVIII-a B

Valentine's Day

Prof. Diana Pitea

Mesajele voastre de VALENTINE’S DAY

VALENTINE’S DAY LETTER BOX 

IF YOU LIKE SOMEBODY IN OUR SCHOOL, VALENTINE’S DAY IS THE PERFECT DAY TO SHOW THAT PERSON THAT YOU LIKE HER/HIM. WRITE A NOTE OR A LETTER AND POST IT IN THE LETTER BOX THAT YOU WILL FIND AT SCHOOL ON MONDAY. REMEMBER TO WRITE THE RECEIVER’S NAME AND CLASS. HAPPY VALENTINE’S DAY!

CUTIUTA DE SCRISORI DE SFANTUL VALENTIN

DACA ITI PLACE DE CINEVA DIN SCOALA, ZIUA DE SFANTUL VALENTIN E UNA PERFECTA DE A-I ARATA PERSOANEI ACEST LUCRU. SCRIE UN BILETEL SAU O SCRISOARE SI INTRODU-L IN CUTIA SPECIALA PE CARE O VEI GASI LUNI LA SCOALA. NU UITA SA NOTEZI SI NUMELE SI CLASA DESTINATARULUI (PENTRU CINE E BILETUL).

O ZI FERICITA DE SFANTUL VALENTIN!

Oferta educationala 2012 - 2013

A. G. Bell si telefonul

Locomotiva cu abur a lui George Stephenson

La sanius in Cristesti

            Intr-o zi frumoasa de iarna, cum nu se mai vazuse pana atunci, cristale mari si pufoase de zapada cadeau lin clatinandu-se ametitor peste orasul acoperit cu o patura alba.

           Imbiata de primele raze de soare, care te ademeneau catre partia inca neatinsa de sanii,am hotarat sa-mi invit colegii din clasa a V-a B si pe dirigintele nostru, prof. Ioan Laslo pe partia din Cristesti.M-am bucurat ca au venti si alti prieteni de-ai nostri! Zapada neteda si fina a fost strapunsa de saniile jucause, care alunecau cu mare viteza.Pana si vremea a fost de partea noastra,deoarece soarele avea o sclipire aparte in acea zi: te mangaia cu atata blandete incat nu mai simteai durerea cauzata de miile de cazaturi. Dupa un timp,nu mai aveam putere sa urcam pe partie care parea tot mai abrubta. Dar o felie de pizza si un ceai cald ne-au dat energie sa facem multe poze, sa ne bulgarim si sa facem “trenuletul cu probleme”.

          Incet, soarele isi mai ascundea cate o raza, iar noi, cu cate un pas marunt ne indepartam de o minunata zi de iarna pe care nu o vom uita niciodata.

 Teodora Muresan , cls. a V-a B
PS: Si pentru ca ne simtim mereu bine impreuna, azi am decis ca ar trebui sa mergem cu totii sa cautam "Insula misterioasa", la Cinema City! A fost inca o dupa amiza in spiritul "prieteni mereu"!

Leonardo da Vinci - "Fecioara intre stanci"

Jocurile iernii

             Este iarnă. Un strat alb şi pufos mi-a îmbrăcat strada. Copacii au straie noi, albe şi sclipitoare. Nişte steluţe reci cad de sus fără încetare şi se aştern pe pământ formând o pătură groasă de nea.

            Nu este foarte frig, aşa că mă duc la săniuş cu clasa şi cu familia mea pe dealul din Sîngeorgiu de Mureş. Ajunşi acolo, urc cu nerăbdare împreună cu fratele meu până la jumătatea pârtiei, unde facem o pauză să ne odihnim, apoi  ne ambiţionăm şi reuşim cu greu să ajungem până-n vârful pârtiei. Înainte de a porni la vale admirăm peisajul foarte frumos pe care nu cred că-l poţi descrie în cuvinte. După ce ne-am odihnit ne-am dat drumul cu săniuţa şi am prins o viteză neaşteptat de mare. Pe la jumătatea pârtiei am căzut de pe sanie, dar nu ne-am lovit. Când ne-am ridicat eram plini de zăpadă. Nu după mult timp au aparut câţiva din colegii mei şi doamna învăţătoare care a venit cu căţeluşa ei, Maya. Săniuţa era trasă de Maya. Căţeluşa a tras-o pe doamna învăţătoare în josul pârtiei in mare viteză pe o placă. Când au ajuns jos erau albe de zăpadă si ameţite de viteză. Apoi, câţiva copii s-au plimbat cu săniuţa trasă de Maya prin împrejurimi.

            Eu şi colegii mei ne-am jucat foarte mult, iar la sfârşit am băut cu toţii ceai fierbinte şi am făcut poze. Acest joc de iarnă împreună cu colegii mei îl voi purta mereu în amintire.Iubesc iarna!

Iclănzan Denisa Simina, clasa a IV-a B