marți, 1 noiembrie 2011

Creatii spontane la Cercul de lectura


Povestea frunzei

Pe cat de mică e ea, pe atat de mare  ii este povestea. Viata ei incepe odata cu zorii primaverii.
Alaturi de suratele ei traieste in copac, auzind susurul izvorului si ciripitul pasarelelor. De-a lungul anului infrunta vantul, iar unele, care nu reusesc sa supravietuiasca, se prabusesc agale.
Toamna este pentru ele un pericol care de-obicei de doboara. Se pare ca povestea lor incepe primavara si se termina toamna.

Serafim Hancu

Povestea frunzei

Intr-o noapte friguroasa de toamna, copacii se leganau in bataia lina a vantului. Toate frunzele discutau despre venirea toamnei in culori pastelate: ruginiu, auriu, aramiu, cenusiu, roscat.
O frunza timida statea rusinoasa, singura, pe o ramurica. Toate spuneau despre ea ca e urata. Dar adevarul era ca era foarte frumoasa! Având conturul auriu, stralucind in bataia soarelui, si roscata in interior, arata ca regina balului. Parintele ei, copacul, o imbarbata… ii era destul de frica de ce o sa se intampla.
La sfarsitul noptii isi lua ramas-bun de la suratele ei si de la parinte si se desprinse, dansand in vazduh pana la atingerea pamantului. O noua casa o astepta…
Ilinca Tarnavean

Dialog de toamna

„A venit toamna,acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta.”

- Oh, gandul ca poate mai am doar cateva clipe alaturi de tine, padurea mea draga, ma intristeaza profund.
- Nu privi viitorul atat de nefericit. Gandeste-te ca, poate, bratele vantului te vor purta intr-un loc care iti va aminti mereu de mine.
- Dar asta nu se poate… doar aici pot trai „pe carari inlauntru, in umezeala”. Numai aici „miscarea vietii razbatea o chemare nedeslusita, moale, stansa.”
- Imi pare rau ca va trebui sa ne despartim, frunza mea pastelata… insa, nu uita: vei fi mereu o parte a acestui colt de rai.

Stefania Pop, Miruna Verdesescu, Sonia Zahan, Bianca Moldovan, Denisa Sandor
Padurea mea

Deschid ochii. Peste tot vad numai copaci care se inalta pana la cer. Vantul, suierand printre copaci, alinta frunzele cazatoare.
Razele soarelui se furiseaza printre ramurile imbatranite si incalzesc natura si vietuitoarele ei, neputincioase si lipsite de aparare.
Totul e pustiu ca un desert, numai pasarile ciripesc si vestesc anotimpul sosit.
Ascult linistea naturii si ma pierd in frumusetea ei, ca intr-un vis profund, fara sfarsit.

Madaras Anita, Kolcsar Anita, Moldovan Carina,
Magyari Matias, Banyai Attila, Nagy Dalma-Csilla