marți, 29 noiembrie 2011

Al. I. Cuza - omul momentului


Motto: ”Nu gresalele l-au doborat ci faptele lui cele mari.”
M. Kogalniceanu

            Nascut in 20 martie la Barlad, Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania, intre anii 1859-1866. El a pus bazele dezvoltarii moderne din punct e vedere economic, social, politic si cultural.
            Dupa ce in 1858, Marile Puteri au incheiat Coneventia de la Paris, sunt numitit trei caimacami care au misiunea de a organiza alegerile elective. In Moldova partinda nationala este puternica, astfel ca in 5 ianuarie 1859 Cuza este ales ca domn. In Tara Romaneasca adunarea electiva este dominata de conservatori, dar sub presiunea populatiei bucurestene, Cuza este ales ca domn. Imperiul Otoman si Imperiul Habsburgic, refuza sa recunoasca dubla alegere, considerand ca s-a incalcat Conventia. Asftfel ca in perioada august-septembrie 1859, Cuza ii va vizita pe conducatorii celor doua imperii si-i va convinge sa fie de acord cu dubla alegere. Realizarea deplina a unirii Principatelor se infaptuieste intre anii 1859-1861, cand Cuza ia diverse masuri interne precum: unificarea armatei, unificarea serviciului telegrafic si vamal, stema comuna, capitala Principatelor la Bucuresti, minister unic de razboi si unele masuri externe precum: unificarea misiunilor diplomatice la Constantinopol, raporturi cu Marile Puteri ce s-au bazat strict pe respectarea autonomiei Principatelor Unite si multe altele. In 1861 Marile Puteri sunt de acord cu unirea deplina, iar Cuza primeste firmanul ce-l autoriza sa uneasca Adunarile si guvernele si-l recunostea ca domn pe viata, astfle ca in 1862 va fi primul guvern unic. Conservatorii si liberalii radicali formeaza o alianta, “monstroasa coalitie” ce avea ca scop inlaturarea domnitorului si aducerea unui print strain. Cuza il alege in octombrie 1863 pe M. Kogalniceanu ca prim ministru care impune Legea secularizarii averilor manastiresti. Intampinand rezistenta din partea guvernului si a Adunarii in impunerea unor reforme, Cuza da o lovitura de stat si dizolva Adunarea, iar prin plebiscit  impune Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris. Guvernul Kogalniceanu impune si alte reforme precum: Legea electorala, Legea agrara, Legea instructiunii, Legea organizarii armatei si Codul civil. Nemultumirile opozitiei cresc din cauza politicii lui Cuza si a domniei autoritare. In 11 februarie 1866, Cuza abdica si se formeaza o locotenenta domneasca care-l v-a inlocui.
            Alexandru Ioan Cuza si-a petrecut restul vietii la Paris, Viena si in Germania. El a murit pe 5 mai 1820 in Heidelberg, Germania.

Bibliografie:
Stingaciu Andrei
Clasa: a VII-a A