Motto: ”Nu gresalele l-au doborat ci
faptele lui cele mari.”
M. Kogalniceanu
Nascut in 20 martie la Barlad, Alexandru Ioan Cuza a fost
primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania, intre
anii 1859-1866. El a pus bazele dezvoltarii moderne din punct e vedere
economic, social, politic si cultural.
Dupa ce in 1858, Marile Puteri au incheiat Coneventia de
la Paris, sunt numitit trei caimacami care au misiunea de a organiza alegerile
elective. In Moldova partinda nationala este puternica, astfel ca in 5 ianuarie
1859 Cuza este ales ca domn. In Tara Romaneasca adunarea electiva este dominata
de conservatori, dar sub presiunea populatiei bucurestene, Cuza este ales ca
domn. Imperiul Otoman si Imperiul Habsburgic, refuza sa recunoasca dubla
alegere, considerand ca s-a incalcat Conventia. Asftfel ca in perioada
august-septembrie 1859, Cuza ii va vizita pe conducatorii celor doua imperii
si-i va convinge sa fie de acord cu dubla alegere. Realizarea deplina a unirii
Principatelor se infaptuieste intre anii 1859-1861, cand Cuza ia diverse masuri
interne precum: unificarea armatei, unificarea serviciului telegrafic si vamal,
stema comuna, capitala Principatelor la Bucuresti, minister unic de razboi si
unele masuri externe precum: unificarea misiunilor diplomatice la
Constantinopol, raporturi cu Marile Puteri ce s-au bazat strict pe respectarea
autonomiei Principatelor Unite si multe altele. In 1861 Marile Puteri sunt de
acord cu unirea deplina, iar Cuza primeste firmanul ce-l autoriza sa uneasca
Adunarile si guvernele si-l recunostea ca domn pe viata, astfle ca in 1862 va
fi primul guvern unic. Conservatorii si liberalii radicali formeaza o alianta,
“monstroasa coalitie” ce avea ca scop inlaturarea domnitorului si aducerea unui
print strain. Cuza il alege in octombrie 1863 pe M. Kogalniceanu ca prim
ministru care impune Legea secularizarii averilor manastiresti. Intampinand
rezistenta din partea guvernului si a Adunarii
in impunerea unor reforme, Cuza da o lovitura de stat si dizolva
Adunarea, iar prin plebiscit impune
Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris. Guvernul Kogalniceanu impune si
alte reforme precum: Legea electorala, Legea agrara, Legea instructiunii, Legea
organizarii armatei si Codul civil. Nemultumirile opozitiei cresc din cauza
politicii lui Cuza si a domniei autoritare. In 11 februarie 1866, Cuza abdica
si se formeaza o locotenenta domneasca care-l v-a inlocui.
Alexandru Ioan Cuza si-a petrecut restul vietii la Paris, Viena si in Germania. El
a murit pe 5 mai 1820 in Heidelberg, Germania.
Bibliografie:
Stingaciu Andrei
Clasa: a VII-a A
