Mongolii au
fost ultimii nomanzi. Ei au venit din Asia Centrală şi au invadat , călare, oraşele şi satele din
Asia şi Europa. Sub conducerea lui Ginghis-han, au cucerit teritorii care se întindeau din China până în Europa de rasarit. A fost cel mai
mare imperiu din lume deşi nu a durat prea mult.
Încă
de la începutul antichitatii şi chiar in evul mediu, pentru civilizaţiile
sedentare, popoarele nomande reprezentau un pericol permanent. Au ajuns de pe
câmpiile rusesti până în Ungaria, în Arabia şi Africa de Nord pe cămile, iar de pe stepele euroasiatice călare.
Datorită modului lor de viaţă au devenit călăreţi excelenţi, şi cu mobilitatea lor au devenit duşmani temuţi
pentru armatele lente, greoaie ale popoarelor
stabilite în Europa sau în Asia. Deseori
apăreau conflicte deoarece hambarele cu grâne ale oraşelor bogate din
Asia Centrală reprezentau o ispita pentru nomazi. În jefuirea oraşelor şi în cucerirea unor teritorii tot mai mari,
cei mai de temut nomazi erau mongolii.
Trăiau din creşterea oilor, caprelor şi a cailor. Din valorificarea animalelor obţineau carne, lână, piei, iar
din prelucrarea laptelui obţineau brânză şi caşcaval. Băutura naţională a devenit kumis-ul, laptele de cal
fermentat. Se organizau în ginţi şi în triburi, nobilii alegeau conducatorul.
Această situaţie a fost schimbată de Temujin, fiul unui cap de ginte, al cărui
tată fusese ucis în copilăria băiatului. Tinereţea vitregă i-a
format un caracter nemilos. Pe rând s-a răfuit cu toţi rivalii, a unit
triburile, a reorganizat societatea mongolă, bazându-se pe o armată puternică, disciplinată şi
devotată cu ajutorul căreia şi-a
consolidat puterea. În 1206 şi-a
luat numele de Ginghis-han.
Conducatorii mongoli nu
porneau niciodată o bătălie
fără să cerceteze mai întâi
poziţiile inamicilor şi fără să
decidă care este cel mai bun mod
de atac. Mongolii erau călăreţi
foarte buni. Fiecare bărbat deţinea
patru sau cinci cai, prinşi şi
domesticiţi. Cel mai bun cal al unui războinic era îngropat alături de stăpânul
lui. Un războinic era înarmat cu suliţa şi cu o sabie curbă, dar cea mai buna
armă a sa era arcul. Cu acesta putea lovi ţinta de la 300 de metri.
În următorii 20 de ani Ginghis-han
a dovedit că îşi merită numele. În urma prăpădului mongol unele teritorii şi-au revenit doar după mai
multe secole.
După moartea lui Ginghis-han,imperiul mongol a fost împărţit între cei
patru fii ai săi. Unul dintre aceştia , Ogodai, a devenit mare han.
Mongolii s-au îndreptat
spre Rusia şi Ungaria, pe care le-au distrus, şi ar fi
cucerit toată Europa însă Ogodai a murit şi fraţii săi s-au certat în legătură cu succesiunea. Cucerirea
Chinei a fost dusă la sfârşit de hanul Kubilai. Fratele marelui han, Hűlegű, a invadat vestul Asiei. A cucerit Bagdadul şi l-a ucis pe calif. Dar în 1260 o mare
armată de mameluci i-a înfrant pe mongoli. În 1300, imperiul s-a destrămat
în patru hanate. Nepotul lui Ginghis-han,
Kubilai,a devenit primul împărat al dinastiei mongole din China. Hanul Kubilai,
a fost un conducător înţelept. A păstrat obiceiurile chineze , a susţinut
budismul şi a încurajat comerţul. Dar nu a avut niciodată încredere în înalţii
demnitari chinezi. El a încercat să invadeze Japonia, dar a eşuat datorită unui
tsunami, în care corabiile sale s-au scufundat.
Hüleghü a devenit renumit prin înfiinţarea dinastiei Ilhanida
sub dominaţia careia a apărut cultura persană şi pe alte teritorii s-au format state
mongole puternice, ca de exemplu
Hoarda de Aur care se întindea din
sudul Rusiei prin Siberia occidentală până
în Asia Centrală.
Invaziile din Asia şi Europa au
avut foarte puţine
urmări durabile .Limba lor nu a
supravieţuit decât pe
teritoriul Mongoliei.
Cuceririle mongole au continuat si în vremea lui Timur Lenk. El a fost
un mare conducător militar renumit prin
cruzime. Dar nu era un bun administrator şi nici nu a creat un imperiu. A cucerit
vestul Asiei şi a distrus Hanatul
Hoardei de Aur. A invadat India şi a murit în timp ce încerca sa
cucereasca China.
Cuceritorii mongoli au redeschis vechile rute comerciale între
Europa şi Orient. Câţiva negustori
italieni au pornit pe Drumul Mătasii şi au ajuns în China. Printe ei se
afla un tânăr pe nume Marco Polo. El a activat
şi în slujba lui Kubilai-han. Prin
calatoriile lui Marco Polo şi ale altor călători au pătruns
în Europa mărfuri şi
idei de importanţă vitală din punct
de vedere al dezvoltării civilizetaţiei.
Bibliografie:
Neil
Grant, Istoria Lumii pentru copii, editura Corint, Bucuresti, pag. 66-67
***,
Arborele Lumii, Mongolii, pag. 77-78
Larisa Dobrin, cls. a VI-a A
