Desi Petru cel Mare (1682-1725)accelerase tranzitia
Rusieicatre modernitate,la sfârsitul secolului al XVIII-lea tara realizase
putine progrese în directia unor modernizari sociale si politice.Rusia avea o
lunga istorie de rascoale tar121h79b 59;nesti si lovituri de palat.În cadrul
acestei forme istorice de protest,rebelii nu încercasera niciodata sa rastoarne
sistemul de guvernare.În decembrie 1825,la.moartea lui Alexandru,revolutionarii
s-au ridicat la lupta cu scopul de a lichida autocratia.
În Rusia învatamântul reprezenta un privilegiu acordat
aproape în exclusivitate nobilimii.În secolul al XVIII-lea,aceasta elita intelectuala
a suferit influenta gândirii franceze,astfel ca multi rusi au adoptat idei
iluministe.Când au izbucnit razboaiele napoleoniene,aristocratia instruita
includea în rândurile sale si corpul de ofiteri însarcinat cu campaniile din
Imperiul francez. Astfel,membrii celor mai instruite si mai liberale grupari
din Rusia au venit în contact cu viata occidentala,experienta care le-a intensificat
dorinta de înnoire sociala si politica.La întoarcerea acasa,o parte dintre
ofiteri au înfiintat societati secrete având drept scop tocmai producerea unor
asemenea schimbari.Acesti conspiratori au devenit decembristii din 1825.
La moartea lui Alexandru Isîn decembrie 1825,fratele lui
mai mic,Nicolae,a emis pretentii la tron.Incertitudinile referitoare la legalitatea
întronarii lui Nicolae au oferit rebelilor prilejul mult asteptat.Trei mii de
soldati urmau sa depuna juramântul oficial în fata noului tar.Ofiterii
implicati în conspiratie au convins însa militarii sa nu participe la
ceremonie.Rebelii sperau ca acest incident va înlesni acceptarea unei monarhii
constitutionale.Dupa mai multe ore de expectativa,trupele fidele lui Nicolae au
recurs la folosirea artileriei,ucigând între saizeci si optzeci de persoane.
Revolta din capitala a încetat numaidecât. Curând,nucleele
conspiratiei au fost înabusite în întreaga tara,patru
lideri decembristi au fost executati iar alte sute au fost aruncati în închisori
sau exilati.În deceniile care au urmat,decembristii au ajuns sa fie considerati
eroi de o buna parte a poporului rus.În 1825,însa,prea putini erau aceia care
acordau atentie cauzei lor. Desi valul represiv din ultimii ani de domnie ai
lui Alexandru I a contribuit la izbucnirea revoltei decembriste,Nicolae I
(1825-1855)a amplificat sistemul represiv.El a reorganizat Consiliul executiv
de stat,Cancelaria Majestatii sale,în sectiuni cu raspunderi clar
determinate.Printre îndatoririle Sectiunii a treia se numarau crearea si
dirijarea unei noi forte represive,numita uneori"politia secreta
",desi membrii sai purtau uniforme azurii.De asemenea,Nicolaae a instituit
o cenzura severa a presei si a stabilit criteriile de apreciere a cetatenilor
loiali.Doctrina de stat a"nationalitatii oficiale "îi caracteriza pe
adevaratii rusi drept adepti convinsi ai autocratiei,ortodoxiei si
nationalismului.Nimeni nu avea dreptul sa conteste aceste valori
sacrosancte.Rusia a intrat în epoca împartirii intelighentiei în "pro-occidentali
"(care sustineau superioritatea civilizatiei vestice)si "slavofili
"(care militau pentru întoarcerea la vechile traditii slave,detestând atât
institutiile rusesti ale timpului cât si cultura occidentala).Cele doua
directii si-au dovedit,în timp,perenitatea..
Bibliografie:
Serge Berstein, ,, Istoria Europei ‚’’ vol. 4,
Editura Institutul European, 1998
Horatiu Mailat, cls. a VII-a B
