Mumificarea

MUMIA este un corp mort care se pastreaza in timp. In mod normal corpul unei persoane sau a unui animal dupa moarte incepe sa se descompuna, da mumiile nu urmeaza acelasi proces. Mumificarea a fost foarte importanta pentru egiptenii antici. Ei credeau ca cei decedati continuau sa traiasca in alta lume, dar pentru a se bucura de lumea de dincolo, mortii aveau nevoie de un corp. La fel ca in cazul oamenilor, si animalelel erau mumificate.

ANUBIS SI MUMIFICAREA

ANUBIS, zeul cu corp de sacal, paznicul cimitirelor si indrumatorul sufletelor, era zeul mumificarii. Mitul spune ca a fost capabil sa-l aduca la viata pe Osiris (care fusese ucis) imbalsamandu-l si infasurandu-l in panza de in.

SARCOFAGUL

SARCOFAGUL era sicriul exterior care era sculptat din piatra slefuita.Acum 4.500 de ani, sicriele nu erau sculptate sau decorate, ci aveau o forma dreptunghiulara, fiind foarte grele. Mai tarziu, ele erau scultate cu forma a patru zeite, in fiecare colt. Doar acum 2.500 de ani, sarcofagele au devenit forme umane. Acum circa 2.300 de ani in sicriu era pus un portret pictat al persoanei decedate.

Sarcofagul continea mai multe sicrie:

-       Sicriul exterior, care avea forma corpului uman

-       Sicriul interior, care avea forma corpului uman

-       Mumia cu masca, doar pentru regi

Sacofagul avea un interior bogat, decorat cu finite si zeitati.

POZITIONAREA

Sicriul era pus pe barca funerara, care era trasa de boi.

In spate, “bocitorii” plangeau si jeleau mortul si servitorii duceau tezaurul funerar.

In fata, preotul ardea tamaie .

DESCHIDEREA GURII

Inainte ca mumia sa fie dusa in camera funerara, un preot oficia un ritual numit “Deschiderea gurii”. El atingea cu anumite obiecte sacre urechile, ca mortul sa auda, si gura ,ca mortul sa vorbeasca.

INMORMANTAREA SI TEZAURUL FUNERAR

Odata ce mumia era pusa in sicriu, era dusa la camera funerara printr-o procedura solemna, apoi era ingropata alaturi de multe obiecte de valoare – tezaurul funerar, care ajuta persoana in viata de apoi.

VIATA DE DUPA MOARTE

Egiptenii o considerau o “lume de apoi”, unde oamenii se duc dup ace mor.

Pentru ei insemna cea mai mare aventura a vietii lor.

1.    Campul de trestie

Egiptenii credeau ca aceasta lume era condusa de zeul Osiris. Regatul lui Osiris era considerat un taram insorit numit “Campul de trestie”. Acolo oamenii traiau fericiti inconjurati de grau copt si de copaci plini u fructe.

2.    O calatorie infricosatoare

Pe drum nu era deloc usor, fiindca erau tot felul ede capcane. Un luntras te ajuta sa treci Raul mortii.

3.    Judecata

Cel mai mare test avea loc la sfarsitul calatoriei unde inima persoanei era pusa impreuna cu o pan ape un cantar si apoi era era judecata de Osiris.. Cei care aveau inimi mai grele, erau mancati de un monstru numit Ammit “devoratorul”. Oamnenii care nu pacatuisera puteau sa inre in Campul de trestie.

4.    Cartea mortilor

Continea vraji si incantatii pe care egiptenii le invatau in timpul vietii pentru a se proteja cand decedau.

MUMIFICAREA – IMBALSAMAREA CORPULUI

Egiptenii foloseau tehnici complexe pentru mumificarea corpurilor decedate. Aceste tehnici erau facute pentru “viata de apoi”.

Imbalsamatorii aveau diferite functii, erau un grup organizat. Printre ei era preotul lector, de rang inalt, care roste intr-una descantece si rugaciuni.. Mai era si Anubis imbalsamatorul, care avea  o masca de sacal, prin care era reprezentat Anubis, protectorul mumificarii si imbalsamarii, care acoperea capul unuia dintre preoti.

Capul si umerii mumiei erau acoperiti cu o masca care reprezenta o imagine idealizata a defunctului. Era pusa deoarece mortul trebuia sa fie cunoscut in viata de apoi. Era facuta dintr-un material de in, intarit cu ghips si erau poleite cu aur. Un mit spunea ca :”Carnea zeilor era din aur, oasele din argint”.

CONSERVAREA ORGANELOR INTERNE

Stomacul, intestinele, ficatul si plamanii erau scoase din corp si pastrate in vasele canopice. Organele scoase din corp erau uscate complet apoi unse cu pomezi, alifii frumos mirositoare.

Fii lui Horus

Din Regatul nou, capacele vaselor cnopice ii reprezentau pe “Fii lui Horus”, ocrotitorii organelor interne.

Zeul cu cap de soim Kebehsenuf ocrotea intestinele.Amset cu cap uman pazea ficatul.

Duamutig cu cap de sacal a fost supraveghetorul stomacului.

Hapi cu cap de maimuta era protectorul plamanilor mortului.

Forma vaselor canopice

            Forma acestor vase s-a pastrat de-a lungul secolelor. Aveau fundul plat, usor mai largi la gat si erau inchise cu un capac simplu. Mai tarziu, capacul a luat forma umana sau  animal a zeului pe care il reprezenta. Inscriptia gravata pe vas desemna numele zeului/zeitei pe care il reprezenta si arata organele adapostite.

Numele vaselor canopice

Provin de la orasul Canopus (Delta egipteana) unde era venerate o zeitate cu cap uman. Continutul vasului era pus sub potectia a patru zei  numiti “Fii lui Horus”. Vasele erau puse intr-un cufar care era tras cu o sanie in urma sarcofagului (dupa procesiunea funerara).

Cuferele pictate si decorate

Acestea erau din lemn si erau folosite pentru  adapostirea vaselor canopice. Erau decorate cu hieroglife si o scena din “Cartea mortilor”. Erau facute dintr-un lemn pretios, special prentru producerea cuferelor, precum cedrul, importat din Liban, preferat de catre regi  si de inaltii functionari. Cuferele erau asezate de obicei langa sarcofag.

Amuletele ocrotitoare

Erau amplasate pe corpul deceda, prin bandajele din panza de in. Erau puse pentru a-I adduce noroc mortului.

Parfumuri pentru morti (uleiul de imbalsamare)

Erau pastrate in vase de alabastru, “etichetate” cu hieroglife pentru ca doar anumite uleiuri puteau fi folosite pentru procedeul facut.

Scarabeul de pe inima

Preotii asezau diverse amulete ocrotitoare si talismane intre bandajele de in. ochiul Wejdat sau ochiul lui Horus, ocroteau corpul de rele. O mare importanta avea si scarabeul de pe inima, locasul sufletului, sa nu se intoarca impotriva posesorului ei cand faptele sale erau judecate de zei.

BIBLIOGRAFIE

-       “Mumiile si piramidele”, Editura Aquila

-       Enciclopedia “Egiptul Antic”, Editura Aquila, paginile 174 -185

-       “Egiptul” de Larousse Junior, Editura RDO.

 Simon Denisa Lorena, Clasa a V a A