M-am săturat de
nisipul arzând
şi de zumzetul
păsărilor din nemărginit,
al verii!
Aştept un
vânticel uşor, înmiresmat
Cu zborul
berzelor prin el îmbrăţişat,
în zare!
Diversitatea
fructelor şi frunzele ruginii,
Ca’ntr-un tablou ieşit de sub penel,
se-aşează!
Şi curcubeul
ce-apărea în zilele de vară,
Brăzdând pe-o
semirază cerul în amiază,
Revine!
Nu-l mai zărim
aevea doar în zare
Ci,ni-l aduce
toamna în spinare,
Pe pământ!
Bogată eşti şi
plină de belşug !
O, toamnă, dulcea
mea regină!
Şi fiecare frunză
galbenă ori brună
E-o
floare-nmiresmată dintr-un rug!
Justiniana Hancu, cls. a VI-a A
