Singuratate
Viata o mare suspiciune are,
Privind din intuneric, parca ar fi abandonare.
Abandonat sau singur sa fii,
Sufletul mai vrea doar fotografii.
Cand sufletul plange intr-o disperare surda,
Realizezi ca ai o viata absurda.
La orice varsta, singur sa fii poti,
Prin amintirile vietii tu sa inoti.
Tradare
O tradare va exista in veci, in fel si chip,
Chiar daca lumea trece, ea nu ramane doar un mit.
E un lucru adevarat, ce-ndoaie-o inima ranita
Și o lasa singura, cu o
rana anonima.
Oferi cu propriile maini încredere pe tava
Si-ti dai seama ca nu e ca un trifoi în otava.
Ti-ai dat increderea si te-a lasat cu nimic,
Acum o rana, un simplu inamic.
Rana lasata se va scufunda mereu,
Nu se mai intoarce niciodata la suprafata.
Ai aruncat o ancora pentru a o putea readuce,
Rechinii au mancat-o inainte de a ajunge la o rascruce.
Rana se va inchide, cerand totuși inca apa,
Soarele invartindu-se, cand isi va aminti si ea din nou creapa.
Timpul sau iertarea, nu va coase ceea ce a fost lasat în urma,
Pentru o tradare e de ajuns o singura gura.
AnaMaria Diana Lazar, cls. a VIII-a B
*Mentiune la Concursul de poezie si eseu pentru studenti si elevi "Serafim Duicu"
