Revoluția de la 1848 a fost o
revolta nationalista a burgheziei europene desfășurată în anii 1848
-1849.Revoluțiile de la 1848 au dat semnalul deșteptării naționalismului european, fiind cunoscute de aceea și sub denumirea de
"primăvara popoarelor".Anul 1848 a fost un an revolutionar, o
"primavara a popoarelor", deoarece in acest an au avut loc revolutii
in Franta, Statele Germane, Imperiul Austriac. Revolutia a izbucnit in Palermo
(ian. 1848) Paris (22 febr. 1848), Viena (13 martie), Berlin, Budapesta (15
martie).
Popoarele oprimate din Imperiul
Habsburgic - cehi, slovaci, italieni, croati, maghiari, romani - isi revendica
dreptul la libertate nationala si sociala.
Revolutia de la
1848 a cuprins si spatiul romanesc, izbucnind revolutii in toate provinciile
romanesti cu exceptia Dobrogei si a Basarabiei, care se aflau sub aspra
dominatie otomana si tarista.
Revolutia romana
din Transilvania a fost impulsionata de revolutia maghiara, de guvernul
liberal-revolutionar maghiar, de dieta maghiara, care, isi propun refacerea
Ungariei Mari, in granitele ei medievale, ceea ce implica anexarea
Transilvaniei. In fata acestei decizii, romanii protesteaza cu energie si
solemnitate inca din martie 1848 prin Simion Barnutiu, caruia i se vor alatura
alti fruntasi romani: Avram Iancu, Gheorghe Baritiu. Revolutionarii maghiari,
nu vroiau nici macar sa aplice hotararile revolutiei maghiare de desfiintare a
iobagiei si in Transilvania, ceea ce a produs o mare agitatie in lumea satelor
transilvanene.
La chemarea fruntasilor romani la
Blaj, se intruneste in 3-5 mai 1848 pe Campia Libertatii o mare adunare
nationala care aproba programul revolutiei Transilvanene, "Petitia
Nationala". Se solicita in program dreptul la autonomie si independenta
nationala. In acelasi timp, din motive tactice, romanii jura credinta
imparatului habsburgic, manifestandu-si fidelitatea fata de imparat. Dieta de
la Cluj voteaza si ea anexarea Transilvaniei iar imparatul sanctioneaza aceasta
decizie. El face aceasta pentru a castiga timp, decizia sa, invrajbind cele 2
natiuni din Transilvania, el aplica politica "Divide et Impera".
Agitatia revolutionara se amplifica in vara anului 1848, si ca urmare a starii
de asediu, a ciocnirilor ce au loc intre romani si maghiari.
In septembrie 1848, la Blaj are loc a 3-a adunare la care participa peste 60
mii romani inarmati, adunare ce adopta o rezolutie impotriva anexarii
Transilvaniei la Ungaria. Acum, se trece la organizarea politica si militara a
Transilvaniei, care este impartita in 15 prefecturi, in care se gasesc cate o
legiune condusa de prefecti si tribuni. Zona muntilor apuseni a fost organizata
de Avram Iancu ca o adevarata republica romaneasca.
In toamna anului 1848 a inceput
cucerirea Transilvaniei de catre trupele maghiare revolutionare in fruntea
carora a fost numit generalul Iosif Bem. Luptele s-au purtat intre armata
maghiara si cea austriaca. Armata maghiara a reusit sa cucereasca mare parte
din Transilvania, cu exceptia zonei Muntilor Apuseni, cu orasul Alba-Iulia.
Romanii condusi de Avram Iancu se apara cu eroism, invingandu-i pe maghiari la
Marisel, Rosia, Fantanele.
In 20 februarie 1849, noul
imparat al Austriei, Franz Josef, promulga o noua constitutie liberala prin
care este recunoscuta autonomia Transilvaniei. Aceasta constitutie a imboldit
si mai mult pe romani in lupta contra maghiarilor. Intre revolutionarii
maghiari, Lajos Kossuth, si Avram Iancu incep tratative intermediate de
deputatul roman de Bihor, Ion Dragos, iar dupa asasinarea acestuia initiativa
tratativelor o are Nicolae Balcescu, refugiat in Transilvania dupa esecul
revolutiei din Tara Romaneasca. In urma tratativelor purtate la Debrecen, intre
Balcescu si Kossuth, se ajunge la incheierea unei intelegeri "Proiect de
pacificare" semnat la 14 iulie 1849 la Szegedin. Proiectul acorda drepturi
natiunii romane, dreptul de a folosi limba romana, dreptul romanilor de a fi
numiti in administratie. Eforturile lui Balcescu incununate de aceasta
intelegere, urmareau sa explice celor doua parti ca dusmanul lor comun este
Austria, fapt de care, Lajos Kossuth s-a convins prea tarziu, deoarece la 1
august 1849 la Siria, langa Arad, armata revolutionara maghiara capituleaza in
urma interventiei Trupelor Tariste, chemate in ajutor de Austria. Sfarsitul
Revolutiei Maghiare a insemnat si sfarsitul revolutiei din Transilvania.
Proiectata sa inceapa simultan in toate cele trei tari romane, revolutia romana
s-a declansat in Moldova la 27 martie 1848, cand la hotelul Petersburg, cand,
cu acordul domnitorului Mihail Sandu Sturdza a avut loc o adunare ce a aprobat
documentul intitulat "Petitiunea Proclamatiune", document cu 35 de
puncte, fara prevederi radicale, si din care domnul nu admitea doua prevederi.
In urma arestarii capilor miscarii revolutionare, unii dintre ei reusesc sa se
refugieze in Transilvania si Bucovina, unde vor continua activitatea
revolutionara prin redactarea programelor "Principiile noastre pentru
reformarea patriei" Brasov, cel mai radical program, deoarece prevedea
unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, desfintarea privilegiilor de clasa si
improprietarirea taranilor clacasi fara despagubire.
"Dorintele partidei nationale in Moldova", august, la Cernauti,
program ce viza si el unirea celor 2 principate, impropietarire, dar cu despagubire,
drepturi si libertati cetatenesti.
In Tara Romaneasca revolutia a
fost mai bine pregatita de un comitet revolutionar constituit inca din aprilie
1848, care a hotarat declansarea revolutiei simultan in 4 localitati. Revolutia
nu a reusit sa izbucneasca decat in doua localitati, in 9 iunie la Izlaz si in
11 iunie la Bucuresti. La Izlaz a fost adoptat programul revolutionar
("Proclamatia de la Izlaz") care timp de trei luni a reprezentat
constitutia tarii. Documentul prevedea autonomia administrativa a tarii,
adunare reprezentativa, domn ales pe 5 ani, impropietarirea clacasilor, cu
despagubire, drepturi si libertati cetatenesti. Guvernul revolutionar ales la
Izlaz a suferit modificari in 11 iunie la Bucuresti, in fruntea sa fiind numit
mitropolitul Tarii Romanesti, Neofit, tocmai pentru a nu supara puterea
protectoare, Rusia. In scurta perioada cat a functionat, guvernul a incercat sa
puna in practica prevederile proclamatiei de la Izlaz, eliberand detinutii
politici, stabilind tricolorul, desfintand rangurile boieresti, sa rezolve
problema agrara. Revolutia din Tara Romaneasca a esuat in urma interventiei
trupelor otomane, care, la 13 septembrie 1848 in Dealul Spirii, inving
rezitenta eroica a romanilor, exprimata de Compania de Pompieri, condusa de
Pavel Zaganescu.
Revolutia din Bucovina si
Banat, unde s-au adoptat programele "Petitia Tarii" si "Petitia
Neamului Romanesc", ce revendicau autonomie nationala, nu au avut nici ele
succes, asemenea celor din celelalte teritorii romanesti, datorita interventiei
straine.
Revolutia Romana, desi inabusita, a deschis calea modernizarii societatii
romanesti, stabilind directiile noi de actiune in societatea romaneasca.
Bibliografie:
Denisa Sandor, cls. a VII-a B
