miercuri, 30 noiembrie 2011

“1 Decembrie - Sarbatoarea romanilor”

Comisia metodica a invatatoarelor sectiei romane din scoala noastra a derulat in perioada 25 noiembrie-30 noiembrie 2011 proiectul educational “1 Decembrie - Sarbatoarea romanilor” avand ca scop marcarea zilei de 1 Decembrie - Ziua Nationala a Romaniei.
Din activitatile propuse si realizate amintim doar cateva:
·       - Prezentarea importantei zilei de 1 Decembrie 1918 cu ajutorul pliantului “1 Decembrie - Ziua Nationala a Romaniei”
·         -Citirea unor lecturi care oglindesc marele eveniment
·        - Realizarea unor lucrari practice la orele de abilitati practice
·         -Realizarea unor desene adecvate temei la orele de educatie plastica
·         -Confectionarea de ecusoane tricolore si purtarea lor pe parcursul derularii proiectului
·         -Invatarea textului, melodiei si pasilor de dans ai Horei Unirii

De asemenea, cu ajutorul doamnelor invatatoare, elevii au realizat cate un panou cu titlul “La multi ani, Romania!”  in care au prezentat cele mai reusite lucrari realizate la orele de educatie plastica si abilitati practice.
Proiectul se va incheia miercuri, la ora 12, cand, elevii si cadrele didactice vor participa in curtea scolii la hora care se va juca in cinstea acestui eveniment, dupa ce  prof. Ioan Laslo va evoca acest moment atat de important in istoria poporului roman, Unirea Transilvaniei cu Romania si formarea "Romaniei dodoloate”, visul de veacuri al tuturor romanilor.
Aflandu-ne aproape de finalul proiectului, putem afirma ca, prin comportamentul lor, prin implicarea si participarea cu dragoste si interes la desfasurarea activitatilor, elevii au dat dovada de spirit patriotic si mandrie a identitatii lor nationale.
Felicitari doamnelor invatatoare care au facut ca acest proiect educational sa fie un adevarat succes!
LA MULTI ANI, ROMÂNI !
LA MULTI ANI, ROMÂNIA !

marți, 29 noiembrie 2011

“ Copil ca tine sunt şi eu...“


Şcoala Generală Nr. 2 Tg.-Mureş
Clasa I A
Biblioteca Judeţeană Mureş
Secţia Copii


PROIECT  EDUCAŢIONAL

      “CU  MICILE  VIEŢUITOARE   ÎN   LUMEA  CĂRŢILOR”


TEMA   PROIECTULUI :
“  Copil ca tine sunt şi eu...“

Coordonator :                                                                                                               Partener:
Învăţătoare:Zita-Kamelia Rusu                                                                  Biblioteca Judeţeană Mureş            
                                
Anul şcolar 2011-2012
 ( octombrie- noiembrie)
Motto:
”nu-i altă mai frumoasă şi de mai folos în viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor” (Miron Costin)



Prin acest proiect educaţional mi-am propus să sădesc în sufletele modelabile şi în egală măsură însetate de cunoaştere dorinţa de a citi, respectul faţă de carte şi de cel ce a scris-o.
,,Aliaţii’’ mei au fost micile vieţuitoare, prietenii copiilor, prezentate cu atâta gingăşie şi sensibilitate de marii noştri scriitori în opere nemuritoare care au încântat generaţii după generaţii.
Prin intermediul lecturii vreau să încolţească în inimile şi conştiinţa copiilor şi dragostea faţă de natură, faţă de tot ce e frumos şi bun în această lume.
Toţi copiii sunt talentaţi, toţi pot să se exprime artistic într-un fel sau altul spre satisfacţia lor  şi a celor din jur.
În derularea  acestui proiect educaţional am îmbinat: limba şi literatura română, educaţia muzicală, educaţia plastică, abilităţile practice, educaţia civică, copilul având astfel posibilitatea şi ocazia de a-şi pune în valoare calităţile vocale, dicţia, prezenţa scenică, îndemânarea, creativitatea, dorinţa de afirmare, siguranţa de sine.
       Sfatul pentru tine, pentru azi şi pentru mâine, micul meu elev, este:
,,  Ascultă, citeşte, trăieşte şi te-mbogăţeşte...“






Civilizatia mayasa


Al. I. Cuza - omul momentului


Motto: ”Nu gresalele l-au doborat ci faptele lui cele mari.”
M. Kogalniceanu

            Nascut in 20 martie la Barlad, Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania, intre anii 1859-1866. El a pus bazele dezvoltarii moderne din punct e vedere economic, social, politic si cultural.
            Dupa ce in 1858, Marile Puteri au incheiat Coneventia de la Paris, sunt numitit trei caimacami care au misiunea de a organiza alegerile elective. In Moldova partinda nationala este puternica, astfel ca in 5 ianuarie 1859 Cuza este ales ca domn. In Tara Romaneasca adunarea electiva este dominata de conservatori, dar sub presiunea populatiei bucurestene, Cuza este ales ca domn. Imperiul Otoman si Imperiul Habsburgic, refuza sa recunoasca dubla alegere, considerand ca s-a incalcat Conventia. Asftfel ca in perioada august-septembrie 1859, Cuza ii va vizita pe conducatorii celor doua imperii si-i va convinge sa fie de acord cu dubla alegere. Realizarea deplina a unirii Principatelor se infaptuieste intre anii 1859-1861, cand Cuza ia diverse masuri interne precum: unificarea armatei, unificarea serviciului telegrafic si vamal, stema comuna, capitala Principatelor la Bucuresti, minister unic de razboi si unele masuri externe precum: unificarea misiunilor diplomatice la Constantinopol, raporturi cu Marile Puteri ce s-au bazat strict pe respectarea autonomiei Principatelor Unite si multe altele. In 1861 Marile Puteri sunt de acord cu unirea deplina, iar Cuza primeste firmanul ce-l autoriza sa uneasca Adunarile si guvernele si-l recunostea ca domn pe viata, astfle ca in 1862 va fi primul guvern unic. Conservatorii si liberalii radicali formeaza o alianta, “monstroasa coalitie” ce avea ca scop inlaturarea domnitorului si aducerea unui print strain. Cuza il alege in octombrie 1863 pe M. Kogalniceanu ca prim ministru care impune Legea secularizarii averilor manastiresti. Intampinand rezistenta din partea guvernului si a Adunarii in impunerea unor reforme, Cuza da o lovitura de stat si dizolva Adunarea, iar prin plebiscit  impune Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris. Guvernul Kogalniceanu impune si alte reforme precum: Legea electorala, Legea agrara, Legea instructiunii, Legea organizarii armatei si Codul civil. Nemultumirile opozitiei cresc din cauza politicii lui Cuza si a domniei autoritare. In 11 februarie 1866, Cuza abdica si se formeaza o locotenenta domneasca care-l v-a inlocui.
            Alexandru Ioan Cuza si-a petrecut restul vietii la Paris, Viena si in Germania. El a murit pe 5 mai 1820 in Heidelberg, Germania.

Bibliografie:
Stingaciu Andrei
Clasa: a VII-a A

Chemarea diminetii

C-o rochie de zana
Paseste usor pe un covor de lana,
 Blanda si buna dimineata
Ce-n fiecare zi ne-aduce-un strop de viata.

 Cu parul ei balai, cu trupul firav si subtire
 Si zambetul ce emana iubire
S-a imprastiat in casa mea
Si-n fiecare colt a lasat o picatura din lumina sa.

 Dar cand razele blande ochii mi-au atins
Am simtit ca o caldura sfioasa m-a cuprins
Iar cand m-am trezit si-am privit pe fereastra
 A vazut o raza maiastra
 Ce , parca imi soptea lin: ,,In fiecare zi la tine am sa vin!’’

Stefania Pop, cls. a VIII-a A

luni, 28 noiembrie 2011

Colocviu liric*


Singuratate


 
Viata o mare suspiciune are,
Privind din intuneric, parca ar fi abandonare.
Abandonat sau singur sa fii,
Sufletul mai vrea doar fotografii.


Cand sufletul plange intr-o disperare surda,
Realizezi ca ai o viata absurda.
La orice varsta, singur sa fii poti,
Prin amintirile vietii tu sa inoti.



Tradare



O tradare va exista in veci, in fel si chip,
Chiar daca lumea trece, ea nu ramane doar un mit.
E un lucru adevarat, ce-ndoaie-o inima ranita
Și o lasa singura, cu o rana anonima.


Oferi cu propriile maini încredere pe tava
Si-ti dai seama ca nu e ca un trifoi în otava.
Ti-ai dat increderea si te-a lasat cu nimic,
Acum o rana, un simplu inamic.


Rana lasata se va scufunda mereu,
Nu se mai intoarce niciodata la suprafata.
Ai aruncat o ancora pentru a o putea readuce,
Rechinii au mancat-o inainte de a ajunge la o rascruce.


Rana se va inchide, cerand totuși inca apa,
Soarele invartindu-se, cand isi va aminti si ea din nou creapa.
Timpul sau iertarea, nu va coase ceea ce a fost lasat în urma,
Pentru o tradare e de ajuns o singura gura.
AnaMaria Diana Lazar, cls. a VIII-a B
*Mentiune la Concursul de poezie si eseu pentru studenti si elevi "Serafim Duicu"

duminică, 27 noiembrie 2011

Poveste cu Iisus*


Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa,
orfanul Domnului. Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea...
"Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei
pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului. Le-am vorbit despre
Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc
unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.
După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o
iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot oraşul nu se putea găsi nici un fel de hârtie colorată. Urmând instrucţiunile noastre, copiii au făcut fâşii hârtia galbenă, închipuind paiele din iesle. Câteva pătrăţele de stofă din pijamaua pe care o americancă o azvârlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc. Păpuşi cu chip de copil au fost decupate cu răbdare de pe foile colorate aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbiţi de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata să-i ajutăm la nevoie. Aşa am ajuns şi la măsuţa lui Mişa, un copil cam de 6 anişori, care tocmai îşi terminase treaba.
Uitându-mă la ieslea lui, am tresărit de mirare, căci în ea nu era unul, ci doi copii!
Am chemat îndată translatorul, să-l întrebe pe Mişa de ce erau doi copii în iesle. Mişa şi-a pus mâinile la piept şi a început să ne recite istoria naşterii lui Iisus, cu multă seriozitate şi acurateţe.
Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dată povestirea biblică de Crăciun, ne-a relatat
foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, până în momentul în care Fecioara Maria a pus
Pruncul în iesle. De aici încolo, Mişa a început să adauge de la el, fabricând un sfârşit propriu al povestirii!
... Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul în iesle. Iisus s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă am o casă în care să dorm. I-am spus că nu am mamă, nu am tată, şi nici casă în care să stau.
Atunci Iisus mi-a spus că pot să stau cu El. Eu însă i-am răspuns că nu pot sta cu El, pentru că nu pot să-I dau nici un dar, aşa cum I-au dat cei ce au venit să-L vadă. Eu însă îmi doream foarte mult să stau cu Iisus în iesle, şi m-am gândit că I-aş putea ţine de cald şi că ăsta ar fi fost un dar plăcut pentru El. Şi L-am întrebat: < Dacă ţi-aş ţine de cald, ar fi un dar bun pentru Tine?
> Şi Iisus mi-a răspuns:
face cineva.> Atunci m-am culcat în iesle, lângă El, şi Iisus m-a privit şi mi-a spus că pot sta pentru totdeauna cu El. 
Când Mişa şi-a terminat povestea, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Şi-a acoperit faţa cu palmele, şi-a pus capul pe măsuţă şi a tot hohotit de plâns, zgâlţâindu-şi umerii. Micul orfan găsise, în sfârşit, pe cineva care-I promitea că nu-l va părăsi şi că va fi blând cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna… "
*Text preluat de la Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, din Washington D.C.


sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Cartea

O,carte!
În imagini colorate
mi-ai pătruns a nopţii minte,
cucerind-o!



Mai agale,
apar cuvinte şi expresii,
îmbinate-n mândre fraze
de şcolari!



Timpul zboară,
tu, bogată-n definiţii,
teoreme, aplicaţii,
tuturor aduci....
soluţii!

Hancu Justiniana Paraschieva
Cls. aVI-a A

vineri, 25 noiembrie 2011

Zborul

Zbor şi mă înalţ
Deasupra mărilor şi oceanelor
Deasupra munţilor şi văilor,
Zbor în înaltul cerului,
Pătrund in norii pufoşi
Şi mă gândesc
Cât sunt de frumoşi,
La cei ce stau cu chipul în sus
Şi se uită la mine cu gândul dus
Zbor şi mă-nchin la răul cel lin,
Zbor şi plutesc ,cu gândul trezesc,
Tot ce-i sub mine rămâne pitic,
Zbor şi mă-nalţ tot câte un pic ,tot câte un pic…..
Cosmin Iclanzan, cls. a VIII-a A

joi, 24 noiembrie 2011

Toamna, anotimpul culorilor


            Toamna este anotimpul culorilor, al roadelor bogate, al visării.
Este anotimpul  când fiecare frunză îşi spune povestea, când florile se apleacă pentru a săruta pământul, cănd păsările poartă pe aripile lor cântecul depărtărilor, când pădurea se poleieşte cu aur.
Clasa a III a B, într-un cadru de poveste, a intrat în paradisul toamnei, contopindu-se cu bogăţia purtată pe umerii ei puternici şi au realizat fructe şi legume vesele, punându-şi talentul şi sufletul curat de copil. Imaginaţia şi creativitatea însufleţesc ambientul şi vă provoacă, dragi copii, să puneţi în practică cele mai năstruşnice idei. ,,
Toamna este însuşi artistul” ( T. Ikkaku), iar pe voi vă invităm să fiţi  cei mai frumoşi artişti ai toamnei, admirăndu-ne lucrările.
Prof. Înv. Primar, Simona Suciu

marți, 22 noiembrie 2011

Ziua Recunostintei: Thanksgiving

Este o sarbatoare anuala a familiei în care se multumeste (traditional lui Dumnezeu) pentru bogatia recoltei din acel an.
Thanksgiving a fost preluata de la primii colonisti sositi în Lumea Noua (cu vasul Mayflower), care în anul 1621, ca semn de recunostinta fata de recolta miraculoasa obtinuta în conditii climaterice dure, au tinut o petrecere unde i-au invitat si pe localnicii indieni care ii invatasera cum sa traiasca pe noile meleaguri.
In Statele Unite, de Ziua Recunostintei, se organizeaza parade in care defileaza de obicei fanfare scolare si  care alegorice. Mancarurile traditionale de Ziua Recunostintei sunt curcan umplut (fript, afumat sau la cuptor), jambon, cartofi piure, cartofi dulci, porumb, si placinta de dovleac.
Anul acesta, Thanksgiving Day va fi sarbatorita joi, 24 noiembrie 2011, zi care va fi marcata si la noi in scoala prin activitati specifice (ateliere de lucru: “Let’s make a Thanksgiving turkey”).
Cine doreste sa confectioneze un curcan din hartie, poate sa intre pe pagina  http://www.papertoys.com/turkey.htm  si sa incerce.
-         Happy Thanksgiving Day!
Prof. Diana Pitea

luni, 21 noiembrie 2011

Un week-end incarcat pentru a V-a B

Elevii clasei a V-a B au avut un week-end extrem de incarcat de... lucruri placute. Astfel, vineri dupa amiaza, ei au petrecut clipe extrem de frumoase la Aqua Spa President, alternand baile reci din "bulboaca" cu sauna si balaceala in jacuzzi. Fiecare dintre ei si-a propus sa revina si altadata, deoarece s-au simtit minunat. Se apropia ora 21 si ei abia se dadeau dusi acasa...
A doua zi a urmat "descinderea" in cabinetul de istorie, pentru a viziona, in conditii ireprosabile de imagine si sunet, filmul "Troia", film care a constituit un "supliment" al lectiei de istorie despre razboiul troian, abia desfasurata joi la ora. Mai mult, fiind impreuna, au reusit sa si sarbatoreasca ziua de nastere a colegului lor Silviu Chirtes( caruia ii dorim "La multi ani!" si cu aceasta ocazie). A fost o dupa-amiaza de neuitat, nelipsite fiind jocurile, muzica buna si...surprizele. Deoarece clasa a intrat cu brio in ciclul doi de invatamant, se spera ca zilele placute petrecute impreuna sa fie cat mai dese. Deocamdata si lor, si colegilor din celelalte clase, mult succes in "sezonul tezelor"!

duminică, 20 noiembrie 2011

Un vis implinit


Toate acestea mi s-au intamplat cu multi,multi ani in urma, cand o zi splendida cu un soare zambitor se arata la orizont.
Ma indrept incet spre baia pregatita in cinstea mea. Imi spal trupul in apa inmiresmata cu petale de trandafir, apoi imbrac camasa incretita din cea mai fina panza de in si iau haina lunga tesuta cu fire de aur peste care cade minunat o mantie purpurie. Razele soarelui se reflecta in pantalonii din matase scumpa si in pantofii impodobiti cu figuri de lei aurii.
Sorbeam aerul curat si inmiresmat, in timp ce simteam cum cerul albastru si pur imi absoarbe privirea,incazindu-mi-o, iar splendidul cal spaniol necheza bland in asteptarea mea.
Purtam o za minunata, impletita din verigi duble, ca nicio sulita sa n-o poata strapunge. Zalele de fier curgeau de la brau in jos, iar leisorii aurii de pe scutul atarnat de gat creau o raza luminoasa pana la soare. Incoronat cu coiful stralucitor impodobit cu pietre pretioase, ma simteam in al noualea cer. Si ca visul meu sa fie complet, am primit o lance de frasin cu varful din fier si o sabie lustruita si pastrata cu grija, anume parca pentru mine.
Seniorul meu imi intinse sabia si imi lega pintenii, apoi imi dadu o palma dupa ceafa si-mi spusese: ,,Fii Viteaz!’’ Aceasta expresie mi s-a imprimat in sufletul meu atat de adanc incat, mereu, de acum inainte voi respecta codul moral cavaleresc: voi fi viteaz, curajos, loial, voi respecta intotdeauna legile onoarei, voi fi sincer si evlavios.
Aceasta ceremonie a investirii cu rangul de cavaler s-a petrecut in fata altarului, unde preotul mi-a binecuvantat armele, dar mai ales pe mine, urandu-mi sa devin cel mai bun aparator al bisericilor, vaduvelor, orfanilor…
Cand totul se termina, soarele se ascunse dupa geana unui deal ; iar eu astept cu nerabdare zilele ce vor urma.


                                                                                       Lazar Andrei Cristian
                                                                                        Clasa a VI a B

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Balada lui Avram Iancu


Este vremea sa ne amintim de eroii neamului!

Mumificarea


Moartea era conceputa ca un eveniment de intrerupere a fluxului continuu al existentei, in asteptarea asigurarii imortalitatii prin intermediul imbalsamarii corpului si a executiei riturilor funerare. Mormantul, care continea forma fizica a defunctului sub aspectul unei mumii sau al unei statui, era locul in care mortul se putea transforma in aks, “spiritual transfigurat”. Alte elemente ale personalitatii umane erau ba, considerat in mod eronat drept “suflet” sau capacitatea de a se misca si de a lua orice forma pe care defunctul o dorea, umbra, energia, inima si numele.
Vechii egipteni credeau ca sufletele mortilor trebuiau sa se intoarca in trup pentru a se hrani. La inceput, trupurile erau inmormantate direct in nisipurile uscate, fierbinti, care favorizau mumificarea naturala. Utilizarea sicrielor protectoare din lemn a grabit, in mod ironic, descompunerea si egiptenii au raspuns prin dezvoltarea unei stiinte detaliate a proceselor de conservare.
Cuvantul mumie, vine din cuvantul arabic mumiyah.O mumie este corpul unei persoane (sau al unui animal) care s-a pastrat dupa moarte.In mod normal, dupa moarte, bacteriile si alti germeni patogeni mananca tesuturile moi (precum muschii si pielea) lasand doar oasele.Acest lucru se intampla doar in prezenta apei.Daca dupa moarte, din corp este extrasa toata apa, atunci corpul se conserva si devine mumie.Corpul se poate conserva asa de bine, incat ne putem da seama cu usurinta cum arata acea prsoana cand se afla in viata. Mumiile se pot forma  pe cale naturala sau pot fi facute de om. Cele pe cale naturala se datoreaza in cea mai mare parte conditiilor climatice (in conditii de frig sau caldura extrema, si in conditii de fum intens).Egiptenii au inceput sa-si mumifice mortii in preajma anului  2600 i.e.n., iar dea lungul timpului aceasta tehnica a evoluat foarte mult si sa pastrat pana in epoca romana. Mumificarea a atins cote maxime in perioada anilor 1570-1070 i.e.n., dar in special pe timpul lui Tutankhamon. Mumificarea se facea atat de bine, incat chiar si dupa 4000 de ani, oamenii de stiinta pot preleva monster de ADN sau alte tesuturi.
          Sarcina de a mumifica faraonul sau alte persoane importante, revenea doar Inaltilor preoti(dupa o scurta perioada de jelire), care erau ajutati de cei mai credinciosi preoti ai  lor, instruiti in acest scop. Iar ritualul propriu zis trebuia sa aiba loc in afara orasului intr-un atelier sau intr-un loc curat. Preotii supraveghetori purtau masti de teracota in forma capului lui Anubis, zeul chirurgilor si al imbalsamarii. Astfel prin aceste masti Anubis veghea asupra procesului. Era important de asemenea ca preotii sa nu faca taieturi suplimentare care ar fi putut face corpul de nerecunoscut pentru spirit, in acest caz corpul fiind condamnat sa umble pe pamant si posibil sa-l bantuie pe preot. Ritualul era insotit de rugaciuni si formule magice si se ardeau esente parfumate.


         PROCESUL DE MUMIFICARE


Mumificarea intervenea atunci cand persoana decedata era o mare personalitate, un mare conducator sau faraon. Mumificarea in Egiptul antic era un proces indelungat si foarte costisitor. De la cap la coada erau necesare aprotimativ 70 de zile pentru a imbalsama un corp neisufletit. Tinand cont de faptul ca egiptenii credeau ca mumificarea reprezenta un pas deosebit de important in viata de dupa moarte, puntea de legatura dintre viata si viata de dupa, ei, dupa cum isi permiteau se inmormantau sau mumificau cat mai fastuos. Faraonii, despre care se credea ca devin zei, dupa moarte, aveau parte de cea mai mare si mai pompoasa ceremonie si mumificare. Arta egipteana de mumificare este alcatuita din mai multe etape. Primul pas era spalarea si purificarea religioasa a cadavrului. In cel de-al doilea pas trebuiau indepartate organele interne. In partea stanga a corpului se facea o mica incizie (cu un cutit din obsidian, o piatra neagra asemanatoare cu sticla) de circa 10cm prin care erau scoase intestinele, stomacul, ficatul si plamanii. Fiecare dintre aceste organe erau apoi separat uscate in natron, pentru a descuraja astfel bacteriile. Dupa aceea aceste organe erau infasurate individual in fasii lungi de panza, dupa care erau puse in cate un vas, fiecare dintre cele 4 vase reprezentand pe cate unul dintre cei 4 fii ai lui Horus. Acestea erau aranjate intr-un cufar dupa cum urmeaza: in vasul Qebehsenuef, vasul cu cap de soim, erau asezate intestinele; in vasul Duamutef, vasul cu cap de sacal, era asezat stomacul; in vasul Hapy, vasul cu cap de babuin erau asezati plamanii, iar in vasul Imsety, vasul cu cap de om era asezat ficatul.Inima era lasata la locul ei pentru ca Anubis avea sa cantareasca inima in lumea de jos si sa calauzeasca sufletul prin aceasta. Cavitatea era umpluta cu natron (o sare care se gasea din abundenta pe malurile Nilului si care este compusa din sare, bicarbonat de sodium, carbonat de sodium si sulfat de sodiu), iar creierul era scos din cavitatea craniana prin nas, cu ajutorul a doua bete lungi. Ei spargeau osul despartitor dintre nas si craniu si introduceau pe acolo cele “doua bete”. Atat de mult agitau si mestecau creierul in interior, pana cand acesta se lichefia si curgea afara, prin cavitatea nazala.El nefiind important era probabil aruncat.Dupa acest pas, corpul era asezat pe o masa de imbalsamare unde era in totalitate acoperit cu natron. Acest pas dura 40 zile. Dupa acele 40 zile, corpul era curatat de natron, cavitatea corpului era umpluta cu diferite ierburi sau panza, iar corpul era in totalitate uns cu uleiuri speciale (mir, vin de palmier, ulei de cafor), care aveau proprietati antibacteriene. Uleiurile de imbalsamare erau pastrate in vase de alabastru. Dupa ce si acest pas a fost efectuat mumia era infasurata in benzi. Benzile din in ale unei mumii conservate cu grija ar putea atinge o lungime de cateve sute de metri. Degetele, mainile si picioarele erau infasurate mai intai, apoi trunchiul si, in final, intregul corp. Legaturile erau imbibate cu uleiuri aromatice si amulete ocrotitoare, obiecte de aur, argint si simboluri cu menirea de a-l proteja pe mort in Lumea de dincolo, erau plasate in cateve locuri principale de pe trup.Bandajele erau sigilate cu un strat de rasina si pictate cu hieroglife si imagini ale zeilor. Pe cap si pe umeri era asezata mai apoi o masca. Masca de faraon era executata de obicei din aur. Altii aveau masti din straturi subtiri de in intarit cu stuc, poleite si ornamentate cu vopsea si incrustatii.
In acelasi timp, tamplarii lucrau la unul sau mai multe sarcofage, pentru ca apoi sa se aleaga cel mai bun, cel care se potrivea cel mai bine. Dupa ce sarcofagele erau terminate intrau in scena decoratorii. Pictura fina care se gaseste pe sarcofage era rareori facuta direct pe lemn. De cele mai multe ori era desenata pe o tencuiala care era mai apoi lipita pe lemn, iar peste ea se aplica un strat de lac. Un lucru deosebit de important, erau textele funerare care trebuiau amplasate in interiorul mormantului si care erau scrise pe papirusuri. Toate textele funerare faceau parte din CARTEA MORTILOR.  
In cele din urma, cadavrul mumificat si bandajat era asezat intr-un sicriu, care era apoi coborat intr-un sarcofag din piatra, o practica ce dateaza de la sfarsitul Regatului Mijlociu. . Ritualul era insotit de rugaciuni si formule magice si se ardeau esente parfumate.La sfarsitul acestor ritualuri, decedatul era redat familiei, pentru a fi depus intr-un cosciug de lemn de forma trupului omenesc, inchis ermetic. Acesta era sprijinit in pozitie verticala de peretele mormantului, care era ulterior si el ermetic inchis, ceea ce permitea conservarea cat mai indelungata a corpului fara contact cu aerul.


MUMIILE ANIMALELOR

Desi de cele mai multe ori cand se vorbeste despre mumii, ne gandim la oameni, exista si mumii care reprezinta animale. Animalele care au fost mumificate au fost imortalizate cu o foarte mare grija. Cele mai multe animale erau catei, pisici si maimute. Din cauza ca faraonii, oamenii acelor timpuri vechi doreau ca sa aiba in preajma si dupa moarte animalele credincioase lor, ei au ordonat ca acestea sa fie si ele mumificate si inmormantate impreuna cu ei. Animalele care au fost mumificate au avut diferite roluri. Astfel, unele dintre ele erau simple animale de companie , altele erau considerate sacre si au devenit simboluri, iar altele erau pur si simplu oferite ca ofranda zeilor de catre decedati, pentru a fi luati in ochi buni, dupa moarte.
                 In Egiptul Vechi, anumite animale erau venerate ca intruchipari ale zeilor Animalele sacre erau pastrate in temple si, dupa moartea lor, erau mumificate si inmormantate in cripte. Acest cult al animalelor a atins apogeul in primele secole inainte de Cristos. Mumiile pisicilor erau asezate in cimitirele din Bubastis, Saqqarah, Tanis si Teba, in timp ce la Tuna el-Gebel exista un loc intins pentru inmormantaterea ibisilor si babuinilor.
BIBLIOGRAFIE:

***, ENCICLOPEDIA EGIPTULUI ANTIC, ED.AQUILA, 1993, PAG.180-182
Rebeca Neagoie, cls. a V-a A

Dragoş-Vodă, primul descălecător maramureşan (1352-1353)


O problema mai controversata din istografia noastra ,,descalecatul” lui Dragos in Moldova. El fiind primul descalecator maramuresan despre care sunt documente cum ca el ar fii pus numele de Moldova statului inveciat.
De aceasta este legată una dintre cele mai frumoase legende ale românilor. Ea vorbind despre vânatoarea pe care a organizat-o si desfăşurat-o Dragoş prin codrii seculari din nordul Moldovei pentru a răpune bourul (zimbrul) sălbatic şi fioroşi al acestor ţinuturi. Este insoţit şi de caţeluşa Molda, agripă, dar care este insângerată şi răpusă de bour. Dragos văzând toate aceste locuri desfătate, intemeiază statul numit Moldova.
Legenda transpusă in realitatea istorică ne conduce la interpretarea potrivit căreia acţiunea de întemeiere parcurge prima etapa (1352-1353) al cărei protagonist este Dragoş-Vodă. Istoriceşte, legendara vânatoare este strans legată de lupta impotriva tătarilor. Vânătoarea ar putea fi, de fapt, o expediţie organizată, in cadrul cărei Dragoş s-a situat  in fruntea cetelor de maramureşeni, iar bourul rapus, sa-ntemeieze triumful asupra tatarilor. Dar in lupta aceasta era interest si regele Ungariei, Ludovic de Anjou, deoarece şi Ungaria era amenţată de ţinuturile românilor, Ludovic de Anjou, deoarece şi Ungaria era ameninţată de tătari. Pe langa politica de expansiune maghiara inspre tinuturile romanilor, Ludovic vedea in Moldova (in sensul de tinuturile rasaritene pe care locuiau romanii) o pozitie strategic inaintata impotriva tatarilor.
Intamplarile s-au putut petrece in felul urmator: Dragos si cetele sale din Maramures au trecut muntii la est de Carpati, unde traiau tot frati romani. Acestia s-au alaturat voievodului lui Dragos si cetelor sale si gonindui impreuna pe tatari, punand bazele unui statulet in valea raului Moldova. Dragos va accepta suzeranitatea regelui Ungariei, starea de vasalitate, nu scade insa cu nimic meritul lui Dragos, care reprezinta elementul de continuitate romaneasca in statuletul intemeiat de el. Este vorba despre un tinut intis pe un ses larg, cuprinzand numeroase sate de romani (acele obsti satesti care reprezinta in istoria romanilor factorul de traditie si continuitate de la antichitate la evul mediu si epoca moderna) si cateva asezari orasesti in frunte cu Baia, capital acestui statulet romanesc fundat de Dragos si pe care il numim ,,Moldova Mica”. Termenul  sugereaza teritoriul totsi redus al acestui statulet, in afara caruia ramaneau inca destule teitorii locuite de romani, care asteptau sa fie unite cu ,,tara”. Aceasta nu inseamna ca Dragos nu s-a gandit la o actiune posibila care sa duca la sporirea teritoriului de la Carpati la Nistru. Cat priveste legenda. Ea prezinta diverse variante.
            Iata o varianta (a anului 1359-anul in care isi incepe Grigore Ureche cronica): porneste Dragos Voda de Maramures la vanat. Intalnind un bour, il goneste cu cainii (deci nu numai catelusa Molda) pana pe malurile Molovei ,  unde il ucide sub o rachita. Apoi sarbatoreste victoria asezandu-se la ospat cu boieri si capitanii sai de oaste. Deci vanatoarea poate capata si chipul unei expeditii organizate. Dragos se indargoseste de aceste locuri si intemeiaza un stat. el hotaraste ca peceterea statului sa fie capul de bour, de aceea locul unde a fost rapusa fiara se numeste ,,Boureni”. Apa s-a chemat Moldova, de la numele catelusei Molda, care n-ar fi fost rapusa de bour, ci a pierit din cauza oboselii. Alte informatii spun ca numele de ,,Moldova” vine de la molid, coniferul ce creste mai mult prin acele parti.                                                                                  Dar firul legendelor le raspunde prin logica prof. Constantin C. Giurescu : ,,Aceasta-i legenda! Ea cuprinde totusi si un fond de adevar: venirea lui Dragos din Maramures. Ca intemeierea s-a faciut in urma unei vanatori, ca numele Moldovei se trege din acel al legendarei Molda, precum si explicatia stemei statului, acestea sunt explicate mai tarziu pe baza unor fapte existente, au deci un character etiologic si unul de certitudine.”                                                               In ambele variante, reiese pe plan istoric ca Dragos a pornit vanatoarea sau expeditia militara din propria initiative si dupa intemeierea statului ar fi devenit vasalul regelui Ungariei             Din izvoare reiese ca regele Ludovic ar fi organizat mai multe expeditii impotriva tatarilor. La cea din 1343 sau 1345 participa si romanii Maramureseni condusi de Dragos. In aprilie 1352, regele porneste o noua expeditie, in urma careia lua in stapanire tinuturile de la est de munti, cu vaile Siretului si Prutului si cu afluentii lui, unde a organizat in acel an o marca (tinut de margine si de aparare al regelui).  Cu conducerea marcii a fost insarcinat voievodul romanilor din Maramures, Dragos-Voda. Din acest elemente reiese pe plan istoric situatia realitatii istorice, fiindca Moldova era intemeiata, dar nu pe toata intinderea ei, ci doar pe o parte si acest stat nu era neatarnat, ci depindea de regele Ungariei in acesta prima faza al lui.                     
 Biblografie:
Petru Demetru Popescu, ..Istoria neamului romanesc - Intemeietorii”, editura LUCMAN, Bucuresti, 2005, pag.202-203
Marin Matei Popescu, ,,100 de personalitati din evul mediu romanesc”. Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1981, pag . 71-72
Beatrice German, cls. a VIII-a A

Revolutia de la 1848-1849


Revoluția de la 1848 a fost o revolta nationalista a burgheziei europene desfășurată în anii 1848 -1849.Revoluțiile de la 1848 au dat semnalul deșteptării naționalismului european, fiind cunoscute de aceea și sub denumirea de "primăvara popoarelor".Anul 1848 a fost un an revolutionar, o "primavara a popoarelor", deoarece in acest an au avut loc revolutii in Franta, Statele Germane, Imperiul Austriac. Revolutia a izbucnit in Palermo (ian. 1848) Paris (22 febr. 1848), Viena (13 martie), Berlin, Budapesta (15 martie). 
         Popoarele oprimate din Imperiul Habsburgic - cehi, slovaci, italieni, croati, maghiari, romani - isi revendica dreptul la libertate nationala si sociala.

Revolutia de la 1848 a cuprins si spatiul romanesc, izbucnind revolutii in toate provinciile romanesti cu exceptia Dobrogei si a Basarabiei, care se aflau sub aspra dominatie otomana si tarista.
Revolutia romana din Transilvania a fost impulsionata de revolutia maghiara, de guvernul liberal-revolutionar maghiar, de dieta maghiara, care, isi propun refacerea Ungariei Mari, in granitele ei medievale, ceea ce implica anexarea Transilvaniei. In fata acestei decizii, romanii protesteaza cu energie si solemnitate inca din martie 1848 prin Simion Barnutiu, caruia i se vor alatura alti fruntasi romani: Avram Iancu, Gheorghe Baritiu. Revolutionarii maghiari, nu vroiau nici macar sa aplice hotararile revolutiei maghiare de desfiintare a iobagiei si in Transilvania, ceea ce a produs o mare agitatie in lumea satelor transilvanene.
         La chemarea fruntasilor romani la Blaj, se intruneste in 3-5 mai 1848 pe Campia Libertatii o mare adunare nationala care aproba programul revolutiei Transilvanene, "Petitia Nationala". Se solicita in program dreptul la autonomie si independenta nationala. In acelasi timp, din motive tactice, romanii jura credinta imparatului habsburgic, manifestandu-si fidelitatea fata de imparat. Dieta de la Cluj voteaza si ea anexarea Transilvaniei iar imparatul sanctioneaza aceasta decizie. El face aceasta pentru a castiga timp, decizia sa, invrajbind cele 2 natiuni din Transilvania, el aplica politica "Divide et Impera". Agitatia revolutionara se amplifica in vara anului 1848, si ca urmare a starii de asediu, a ciocnirilor ce au loc intre romani si maghiari.
In septembrie 1848, la Blaj are loc a 3-a adunare la care participa peste 60 mii romani inarmati, adunare ce adopta o rezolutie impotriva anexarii Transilvaniei la Ungaria. Acum, se trece la organizarea politica si militara a Transilvaniei, care este impartita in 15 prefecturi, in care se gasesc cate o legiune condusa de prefecti si tribuni. Zona muntilor apuseni a fost organizata de Avram Iancu ca o adevarata republica romaneasca.
          In toamna anului 1848 a inceput cucerirea Transilvaniei de catre trupele maghiare revolutionare in fruntea carora a fost numit generalul Iosif Bem. Luptele s-au purtat intre armata maghiara si cea austriaca. Armata maghiara a reusit sa cucereasca mare parte din Transilvania, cu exceptia zonei Muntilor Apuseni, cu orasul Alba-Iulia. Romanii condusi de Avram Iancu se apara cu eroism, invingandu-i pe maghiari la Marisel, Rosia, Fantanele.
           In 20 februarie 1849, noul imparat al Austriei, Franz Josef, promulga o noua constitutie liberala prin care este recunoscuta autonomia Transilvaniei. Aceasta constitutie a imboldit si mai mult pe romani in lupta contra maghiarilor. Intre revolutionarii maghiari, Lajos Kossuth, si Avram Iancu incep tratative intermediate de deputatul roman de Bihor, Ion Dragos, iar dupa asasinarea acestuia initiativa tratativelor o are Nicolae Balcescu, refugiat in Transilvania dupa esecul revolutiei din Tara Romaneasca. In urma tratativelor purtate la Debrecen, intre Balcescu si Kossuth, se ajunge la incheierea unei intelegeri "Proiect de pacificare" semnat la 14 iulie 1849 la Szegedin. Proiectul acorda drepturi natiunii romane, dreptul de a folosi limba romana, dreptul romanilor de a fi numiti in administratie. Eforturile lui Balcescu incununate de aceasta intelegere, urmareau sa explice celor doua parti ca dusmanul lor comun este Austria, fapt de care, Lajos Kossuth s-a convins prea tarziu, deoarece la 1 august 1849 la Siria, langa Arad, armata revolutionara maghiara capituleaza in urma interventiei Trupelor Tariste, chemate in ajutor de Austria. Sfarsitul Revolutiei Maghiare a insemnat si sfarsitul revolutiei din Transilvania.
Proiectata sa inceapa simultan in toate cele trei tari romane, revolutia romana s-a declansat in Moldova la 27 martie 1848, cand la hotelul Petersburg, cand, cu acordul domnitorului Mihail Sandu Sturdza a avut loc o adunare ce a aprobat documentul intitulat "Petitiunea Proclamatiune", document cu 35 de puncte, fara prevederi radicale, si din care domnul nu admitea doua prevederi. In urma arestarii capilor miscarii revolutionare, unii dintre ei reusesc sa se refugieze in Transilvania si Bucovina, unde vor continua activitatea revolutionara prin redactarea programelor "Principiile noastre pentru reformarea patriei" Brasov, cel mai radical program, deoarece prevedea unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, desfintarea privilegiilor de clasa si improprietarirea taranilor clacasi fara despagubire.
"Dorintele partidei nationale in Moldova", august, la Cernauti, program ce viza si el unirea celor 2 principate, impropietarire, dar cu despagubire, drepturi si libertati cetatenesti.
          In Tara Romaneasca revolutia a fost mai bine pregatita de un comitet revolutionar constituit inca din aprilie 1848, care a hotarat declansarea revolutiei simultan in 4 localitati. Revolutia nu a reusit sa izbucneasca decat in doua localitati, in 9 iunie la Izlaz si in 11 iunie la Bucuresti. La Izlaz a fost adoptat programul revolutionar ("Proclamatia de la Izlaz") care timp de trei luni a reprezentat constitutia tarii. Documentul prevedea autonomia administrativa a tarii, adunare reprezentativa, domn ales pe 5 ani, impropietarirea clacasilor, cu despagubire, drepturi si libertati cetatenesti. Guvernul revolutionar ales la Izlaz a suferit modificari in 11 iunie la Bucuresti, in fruntea sa fiind numit mitropolitul Tarii Romanesti, Neofit, tocmai pentru a nu supara puterea protectoare, Rusia. In scurta perioada cat a functionat, guvernul a incercat sa puna in practica prevederile proclamatiei de la Izlaz, eliberand detinutii politici, stabilind tricolorul, desfintand rangurile boieresti, sa rezolve problema agrara. Revolutia din Tara Romaneasca a esuat in urma interventiei trupelor otomane, care, la 13 septembrie 1848 in Dealul Spirii, inving rezitenta eroica a romanilor, exprimata de Compania de Pompieri, condusa de Pavel Zaganescu.
          Revolutia din Bucovina si Banat, unde s-au adoptat programele "Petitia Tarii" si "Petitia Neamului Romanesc", ce revendicau autonomie nationala, nu au avut nici ele succes, asemenea celor din celelalte teritorii romanesti, datorita interventiei straine. 
Revolutia Romana, desi inabusita, a deschis calea modernizarii societatii romanesti, stabilind directiile noi de actiune in societatea romaneasca.

 
Bibliografie:

Denisa Sandor, cls. a VII-a B

vineri, 18 noiembrie 2011

Focul

Tania, o fetiţă de 4 ani, mi-a zis odată în timpul unui antrenament:
- Eu sunt zână, stii asta?
se uita în susul sălii de baschet ochind un loc tainic printre neoanele albicioase
şi grinzile suspendate chiorâş.
- E reală Mihai,stiai asta? Sunt zână şi pot zbura nestingherit unde vreau
- Te cred Tania, eu chiar te cred, uneori şi eu sunt lăsat să văd lumea asta a zânelor,
doar uneori!
- Daca vrei Mihai, te invit în lumea zânelor şi te chem şi la ziua mea!
A răms câteva clipe aşa după care s-a aşezat jos pe gânduri
- Totuşi cred că eşti prea greu să poţi zbura. Însă poţi veni să te uiţi.
Lumea copilăriei este o lume reală şi sănătoasă.
E vie!

Paul Turbo îl cheamă, are 8 ani
“Turbo” e o poreclă, e din cauză că e cel mai rapid la alergări
în tabara de vară de la Avrig jucam seara la gura şemineului „mima” cu toţi copiii clubului nostru de baschet
eram adunaţi toţi copiii şi antrenorii într-un joc minunat, fascinant de copilăresc
Paul a trebuit sa mimeze focul
s-a ghemuit pe vine şi a început să  dea spasmodic din braţe
îşi unduia întregul corp finalizând mişcarile graţioase cu palmele inmănunchiate precum chiar flăcările ce se reflectau în feţe dulci de copii
în ochi stralucitori si vii ca nişte năsturei
el nu mima focul, el ERA focul!
Nu a fost nevoie de dezbatere, toţi au strigat în unanimitate
- E focul! e focul!

Copiii sunt mesagerii puri ai unor lumi tainice de „dincolo”
Mesajele lor sunt atât de clare, de evidente
Iubesc copiii, întotdeauna am simţit că în răspunsurile lor zace încodat răspunsul cel mare
catene ADN suplimentare pe care ni le dăruieşte PROMETEU
ele urmează a fi încastrate în spiralarea existentă
Tot ce e necesar pentru demodulare
atenţie, intuiţie şi conştienţă.
Ascultare.
Iubire nemărginită.
pe copiii noştri nu doar îi iubim,
copiii SUNT dragoste.

Mihai Corui