Demult, un om oarecare a plantat un plop. Încet, încet
pomişorul creştea iar omul se uita la el cu admiraţie. După un timp s-a
îmbolnăvit, iar micul copăcel era lipsit de dragostea lui.
Si totusi,intr-una
din zile, un băiatul i-a spus mamei sale:
- Mamă, m-am hotărât să am eu
grijă de pomişor.
Auzind dorinţa băiatului, mama
s-a bucurat mult. De trei ori pe săptămână plopul era udat şi mângâiat. Având
parte de dragostea şi grija băiatului a ajuns în scurt timp un copac falnic.
Dar într-o zi, pe când băiatul şi
mama lui erau plecaţi la muncile câmpului, un grup de tăietori de lemne au tăiat
plopul. Văzându-l falnic şi frumos, au spus:
- Bre, ce-o să se bucure şefu!
- Aşa-i, o să ne primim şi noi
partea noastră!
Cum au ajuns la fabrică l-au
tăiat bucăţi şi urmând toate procedeele de prelucrare, a ieşit un stoc mare de
hârtie. Din ea s-au făcut mai apoi multe cărţi, caiete, coli pentru scris,
ziare şi reviste.
Ne bucurăm să avem cărţi frumoase,
dar trebuie să le îngrijim pentru a se tăia câţi mai puţini copaci. Pentru o
viaţă sănătoasă avem nevoie de aurul verde al pădurii.
Serafim Hancu,cls.a IV-a A
