Definitie
REFORMA RELIGIOASA =
l un
fenomen complex cu caracter religios, ideologic si social – politic in urma caruia
se produce scindarea Bisericii catolice si aparitia in Europa de noi culte
crestine, in secolul al XVI-lea.
l o
drama a constiintei europene care a dus la scindarea unitatii Bisericii
catolice din care s-au desprins Bisericile reformate sau protestante.
Reprezinta rezultatul unor
evolutii in cadrul Bisericii catolice.
Un motiv de nemultumire l-a constituit situatia
economica a Bisericii catolice.
Biserica catolica era unul dintre cei mai mari
proprietari, avand importante veniuri.
In Germania, detinea o treime din totalul suprafetei
arabile, iar in Anglia populatia era nemultumita de faptul ca se trimiteau
catre Roma sume foarte mari de bani, curia papala transformandu-se intr-o
“masina uriasa de stors bani”, bani destinati cheltuielilor pentru fast si
chiar cheltuielilor militare.
Bogatiile foarte mari ale Bisericii si ale clerului,
averile manastirilor, au dus la aparitia unui curent ce sustinea necesitatea
redistribuirii marilor proprietati ecleziastice.
La inceputul secolului al XVI – lea o ruptura
religioasa dramatica desparte nordul germanic de restul Europei. Ea este opera
calugarului augustinian Martin Luther (1483 – 1546) – profesor de teologie la
universitatea din Wittenberg – pe care meditatiile sale asupra lui Pavel si
Augustin il duc la concluzia inutilitatii mijlocirii Bisericii, a
ineficacitatii tainelor, a conditiei pacatoase a omului care face cu neputinta
celibatul, iar casatoria abominabila dar necesara, a predestinarii individuale,
care nu poate fi modificata de faptele omului si in sfarsit justificarea numai
prin credinta, fara necesitatea faptelor bune.
Dupa ce a agatat cele 95 de teze ale sale pe portalul
catedralei din Wittenberg, Martin Luter isi va apara cu curaj ideile in fata
cardinalului – legat Cajetano. Sub indrumarea prietenului sau Philip Schwarzerd
– Melanchthon ( 1497 – 1560), Luther va sfarsi prin a cadea la invoiala in
multe puncte de doctrina si practica religioasa, in timp ce discipolul sau
francez Jean Calvin (1509 – 1564), care va stapani Geneva incepand din 1541, va
apara un protestantism mult mai rigid, mai dogmatic si intunecat.
Miscarea protestanta castiga teren la principii
particularisti din Germania si din Elvetia , care nu accepta usor autoritatea
papala.
Secularizarea manastirilor este primita cu bucurie de
cetele de cavaleri inarmati ca si de taranii care, incitati de protestantul
radical Thomas Munzer, incep un razboi, dezaprobat de Martin Luther si reprimat
salbatic de Liga principilor reformati (1525).
La randul sau, Biserica catolica isi organizeaza
propria-i reforma – incorect numita “Contrareforma”, ca si cum ar fi fost vorba
despre o miscare de opozitie la Reforma -. In realitate, Biserica catolica se
repliaza asupra ei insasi , acceptand in acelasi timp o parte a criticii protestante
la adresa sa. Un erou va fi Societatea lui Iisus, un ordin intemeiat in 1534 de
catre Ignatiu de Loyola (1494 – 1536) si ale carui principii se vor preciza in
cursul indelungatului Conciliu din Trento (1545 – 1563).
Ca si reforma protestanta, reforma catolica este o
miscare fundamentalista a carei morala austera si ale carei numeroase
interdictii – ca de exemplu aceea de a citi cartile inscrise in Index
librorum prohibitorum – marcheaza instalarea epocii moderne.
In 1534, o alta Biserica nationala, Biserica Angliei
se separa de Biserica din Roma. Conflictele religioase si luarea puterii de
catre puritanii calvinisti vor constitui cauza revolutiei engleze (1642).
Bibliografie:
www. scritube.com/istorie/Reforma – religioasa
GHERMAN OANA
cls. a -VI - a A
Gimnaziul Dacia
