In anul 1929 viata economica si politica a statelor
capitaliste a fost cuprinsa de o criza economica care a durat pana in anul
1933. Criza economica a fost una de supraproductie agravata de reducerea
puterii de cumparare. Dupa Primul Razboi Mondial economia SUA intra intr-o noua
era de dezvoltare. In urma unui avant economic si o perioada de excese pentru
SUA, bursa s-a prabusit in ziua de marti care a ramas cunoscuta drept Martea
neagra (29 octombrie 1929). Efectele crizei au fost devastatoare pentru toate
ramurile economice, in special pentru: industrie, comert, agricultura,
transporturi, sistemul bancar si de credit. Criza a cuprins si Romania
burghezo-mosiereasca. In timpul crizei a scazut productia, s-au redus preturile
la produsele industriale si agricole, s-au restrans operatiunile bancare si de
credit, au incetat majoritatea operatiunilor comerciale si a crescut numarul de
falimente. Productia industriala a trecut printr-un proces de reducere masiva (cu
aproximativ 48%). S-au inregistrat reduceri mari in special in productia de
fonta, otel, carbune si cupru. Deasemenea a fost lovita de criza si industria
bunurilor de consum care se baza pe puterea de cumparare a maselor largi aflata
insa intr-o continua descrestere. Singurele ramuri de productie care nu au
simtit criza au fost: industria petrolului, industria textila si a pielariei. Criza
agrara s-a manifestat prin scaderea preturilor la produsele agricole, valoarea
productiei scazand de la 105,3 miliarde de lei in 1929 la 46,4 miliarde de lei
in 1931. Mai mult aproape
2,5 milioane de agricultori aveau de rambursat datorii in valoare de 52 de
miliarde de lei, dupa o ancheta intreprinsa de Ministerul de Justitie in 1932. Si
sistemul financiar bancar a suferit din cauza crizei: bancile s-au prabusit una
dupa alta neavand posibilitatea de a satisface cererile depunatorilor si
datorita retragerii capitalurilor si creditelor externe (numarul bancilor s-a
redus de la 1048 in 1929 pana la 794 in 1933). Firmele cu capital strain s-au
retras din Romania iesind astfel din tara aproximativ 17 miliarde de lei. Drept
urmare pentru restrangerea productiei si falimentele in masa a crescut si
somajul fara precedent, numarul somerilor depasind 300 000. Reducerea numarului
de muncitori si functionare a dus la prelungirea zilei de lucru care ajungea in
unele domenii (industria petrolului, exploatarile carbonifere) pana la 14 ore.
Acestora li s-au alaturat si reducerile de salarii (precum si neplatirea lor cu
lunile), sporirea chiriilor si conditii grele de lucru, afectand masele
muncitoare. Cei mai afectati de criza au fost: taranimea muncitoare,
functionarii, invatatorii, pensionarii, invalizii, micii comercianti si micii
meseriasi. In
timpul crizei numarul partidelor si gruparilor politice burgheze a crescut de
la 7 in 1928 la 17 in 1932. Aceste partide au aparut din setea de avere a
claselor dominante si apararea intereselor lor prin aruncarea greutatilor pe
umerii celor care muncesc. Romania avea deja
datorii externe mari si a mai facut inca 4 mari imprumuturi externe ceea ce a
dus la un control strain asupra finantelor tarii si la o revenire mai lenta
decat a altor state. Criza s-a terminat in mod diferit in fiecare tara,
preocuparile guvernelor au fost salvarea monedei nationale si intocmirea
planurilor de refacere.
Bibliografie:
Miron Constantinescu,.., Istoria Romaniei, Compendiu, Editura didactica si pedagogica 1969, pag 479 483
