Crăciunul...acest cuvânt aşteptat şi iubit de toţi oamenii de pe acest pământ.
Eu aştept in fiecare an Crăciunul, dar şi bunica mea îl aştepta când era copil.
Cu o săptămână înainte de ajunul Crăciunului se adunau pe uliţa satului toţi copiii, cu mic, cu mare, pentru a învăţa colinde. În dimineaţa de ajun copiii porneau dis de dimineaţă la colindat cu traistă şi cu băţ. Mamele şi bunicile stăteau în casă şi coceau covrigi calzi pentru tinerii colindători. Dar se organizau şi concursuri între fete şi băieţi, care primea cel mai mult. Şi bineînţeles că băieţii, cum erau mai puternici şi mai rezistenţi la frigul de afară primeau mai mult. În schimb, fetele, se mai opreau din casă în casă să se adăpostească puţin de gerul de afară. Copiii mai primeau rareori, pe lângă covrigi, şi bomboane sau mere. La uşile oamenilor se auzea nelipsita colindă: ,,Bună dimineaţa la Moş Ajun!” Pe când soarele era la apus copiii mai mici mergeau spre casele lor, iar cei mai mari ieşeau şi ei la colindat. Pe atunci nu prea se găseau brazi pe care să-i împodobeşti de Crăciun. Doar cei care stăteau in zonele de munte aveau. Dacă nu era brad, atunci nu lipsea crenguţa de salcie cea frumos împodobită. Tot în acele vremuri exista şi Moş Crăciun, doar că era puţin mai ,,modest” în privinţa cadourilor. După ce îşi lustruiau ghetuţele, care străluceau de curăţenie, copiii se puneau devreme la culcare ,,că altfel nu venea Moşul”. Dimineaţa, când micuţii se trezeau, găseau în ghete bomboane, ciocolată de casă şi fructe. Acesta era Crăciunul cel îndrăgit de bunica şi prietenii ei.
După părerea mea, Crăciunul nu înseamnă doar cadouri şi excursii, ci bucuria şi căldura din sufletele oamenilor când se gândesc la naşterea Domnului Nostru, la naşterea lui Iisus Hristos.
Anais Petricu , cls a VI-a A
*text care a obtinut locul al III-lea la „Toti Luceferii colinda”
