A nins cu fulgi mari timp de două zile. Zăpada moale a acoperit pământul, dealurile, crengile copacilor.
A treia zi cerul s-a înseninat şi a apărut soarele. Razele lui erau reci, dar a transformat oceanul de ninsoare în câmp de diamante. Totul era alb-argintiu, strălucitor ca în basme. Părea că pe crengi stau nişte zâne micuţe şi albe, care dansau în razele soarelui. Plopii îmbăcaţi în haine albe păreau nişte miri care se pregătesc de nuntă. Vântul cânta parcă o muzică lină, iar fumul ce se înălţa deădea impresia de fantastic. Era o linişte ca într-o biserică, unde nuntaşii aşteptau sosirea mirilor. Spre seară, a apărut luna, iar luceafărul părea a fi preotul.
Era o feerie de iarnă.
Székely Botond,cls.a VIII-a C
