Vasco da Gama
este cunoscut astăzi ca un mare călător, chiar dacă în mare parte călătoria
care l-a făcut celebru a fost pregătită de predecesorii săi , mai ales
Bartolomeo Diaz, pe care soarta nu l-a hărăzit cu toate onorurile pe care le-ar
fi meritat.
Pe 8 iulie 1497 flotila condusă de
Vasco da Gama a părăsit portul Lisabona cu destinaţia Indiile de Est (India-
ţara mirodeniilor). Flotila era formată din 4 nave plus o navă de transport
mare, plină cu provizii şi un echipaj format din 170 de oameni.
Pe 1 noiembrie portughezii zăresc
ţărmurile Africii de Sud, unde au întâlnit băştinaşi pe care i-au numit
boşimani. Întâlnirea a fost iniţial prietenoasă, dar aceştia, necunoscând
aurul, perlele şi mirodeniile care li se arătau si neavând nimic interesant de
oferit, totul a degenerat într-un conflict, încheiat de Vasco da Gama prin
folosirea arbaletelor, contra pietrelor si săgeţilor.
Corăbiile lui Vasco da Gama au ocolit
Capul Bunei Speranţe la 22 noiembrie, urmâd drumul lui Bartolomeo Diaz. La 25
decembrie ajung pe un ţărm înalt, pe care Vasco da Gama l-a botezat Natal (în
portugheză Crăciun).
La 11 ianuarie 1498 întâlnirea cu
negrii bantu, agricultori cu un nivel destul de înalt de civilizaţie a fost
prietenoasă, Vasco da Gama numind regiunea „Ţara oamenilor buni”. În timpul
opririlor de-a lungul coastei estice a Africii de Sud, Vasco da Gama încearcă
să afle de la băştinaşi cât mai multe informaţii despre ţinta expediţiei sale -
India. Veştile erau îmbucurătoare, întărindu-i convingerea că se află pe drumul
cel bun.
Între 24 aprilie - 20 mai 1498,
corăbiile pilotate de Ahmed Ibn Madjid au traversat Oceanul Indian, ajungând la
Calicut în India. Mărfurile aduse de portughezi nu au trezit prea mult interes,
de aceea comercializarea lor nu a fost un succes. Oamenii lui Vasco da Gama au
reuşit totuşi să cumpere cuişoare, scorţişoară şi pietre preţioase.
La 21 august 1498 pleacă din India,
drumul de întoarcere fiind plin de dificultăţi. Corăbiile înaintau încet din
cauza vântului slab şi schimbător, atacurile piraţilor, îmbolnăvirea multora
dintre membrii echipajului, furtunile i-au hărţuit necontenit. Ei s-au întors
la Lisabona doar cu 2 nave şi 55 de oameni la bord.
Descoperirea căii maritime spre India
de către europeni a constituit unul dintre cele mai importante evenimente, nu
numai din istoria comerţului portughez, ci şi a comerţului mondial.
În februarie 1502, Vasco da Gama a
fost din nou numit în fruntea unei noi expediţii, plecând cu o flotilă
alcătuită din 20 de corăbii.
În februarie 1503 ajunge din nou la
Calicut în India. De aici a plecat în scurt timp cu 13 corăbii în Portugalia,
aducând o încărcătură de mirodenii de o valoare uriaşă. Dupa acest succes,
veniturile sale au crescut considerabil şi a primit ulterior titlul de conte.
Apoi a fost înlăturat pentru mulţi ani de la orice activitate, datorită
cruzimii ultimei sale expediţii.
Abia după 21 de ani de la ultima sa
expediţie, în 1524, a fost numit vice-rege al Indiei. Ajunge în India în luna
aprilie a aceluiaşi an, unde moare la mai puţin de un an de la plecarea din
ţară, în decembrie 1524. Navele lui au rămas sub comanda unchiului său,
continuând activitatea de piraterie asupra vaselor arabe care veneau din Marea
Roşie spre India.
Timp de 370 de ani (1499-1869), pâna
la deschiderea canalului Suez(1869), legăturile maritime ale Europei cu India şi
China au urmat calea descoperită de Vasco da Gama.
Bibliografie:
Doina Giurgea, “Călători şi
călătorii celebre”-suport de curs, editura Eficient, 2005,pag.102
Jean Favier, “Marile descoperiri de
la Alexandru Macedon la Magellan",editura Artemis, 2003, pag.411.
Alex Harpa, cls. a VI-a A
