Craciunul copilariei mele

Craciunul este sarbatoarea mea preferata.Este sarbatoarea bucuriei, a prosperitatii, cand toata familia se aduna si sarbatoreste nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.         

            Imi aduc aminte cu nostalgie de perioada cand eram mica. Asteptam cu nerabdare inceputul lunii decembrie pentru a vedea ce voi avea in ghetute, o multime de dulciuri sau o nuielusa de la Mos Nicolae. Impreuna cu bunica mea imi spalam ghetutele si le puneam frumos in fata usii.

            Momentul cel mai asteptat era insa cel al intalniri mele cu Mos Craciun. Dar, inainte sa soseasca Mosul, trebuia facut bradul. Cand tata ajungea acasa de la munca ii saream in brate, despachetand cutiile pline cu globuri, margele, beteala dar si bombonele. In timp ce eu cu tatal meu impodobeam bradul, mama impreuna cu bunica pregateau sarmale, cozonaci si alte bunatati preparandule cu cea mai mare dragoste. Dupa ce bradul era gata, asezam sub el carnetul meu note deoarece Mosul dorea mereu sa il vada.

            Craciunul sosise, iar eu il asteptam pe Mos Craciun. Eram extrem de bucuroasa insa si ingrijorata, sperand ca Mosul nu ma va uita. Mama ma consola mereu spunandu-mi ca Mosul nu uita nici un copil cuminte, iar daca am fost cuminte cu siguranta va veni si la mine. Mosul a sosit. Auzeam cum bate la usa strigand tare “Ho-ho-ho” ,iar eu cu o voce speriata ziceam “Intra, Mosule “ . Uneori imi era teama, vedeam un om grasun cu barba mare, alba, stufoasa care ma lua in brate si ma ruga sa-i recit poezii iar eu nu-l lasam sa plece pana nu-i spuneam toate poeziile pe care le cunosteam. Apoi el scotea din sacul lui mare numeroase cadouri, dar sacul nu se golea, Mosul trebuia sa duca astfel de cadouri tuturor copiilor din lume. Dupa ce acesta pleca, ieseam in curte si vedeam numeroase urme pe covorul gros si alb asternut pe jos, eram foarte mirata, dar tata gasea mereu o explicatie. Imi spunea ca Mosul a venit cu renii si acestia s-au oprit la noi in curte pentru a se odihni si a manca. Eram extrem de suparata ca nu i-am vazut, dar dezamagirea trecea repede cand imi intorceam privirea la brad si vedeam cadourile de sub el.

            Bunica ma lua de manuta si impreuna plecam la vecinii nostri pentru a colinda, iar acestia ma rasplateau cu cozonaci, prajituri, sau chiar fructe. Bucuroasa ma intorceam acasa si plecam cu parintii meu la colindat la toti cunoscutii.

            Anii au trecut, obiceiurile au ramas asemenea doar ca Mosul nu mai imi pune cadouri in papuci doar mie, acum ii pune si mamei , tatalui si bunicii mele, iar eu merg la colindat si cu colegii cu care am invatat numeroase colinde.

            Craciunul va ramane mereu pentru mine cea mai frumoasa sarbatoare a anului.

Roxana Lepadatu ,cls. a-VIII-a A
*text dinstins cu premiul al III-lea la concursul "Toti Luceferii colinda"