Într-o zi de toamnă târzie, eu cu Ana ne plimbam prin pădure.
Ea a văzut o grupă de tăietori de lemne care tăiau câţiva arbori si s-a întristat ,chiar dacă ştia că din acei arbori se vor face cărţi minunate.
Cărţile sunt prieteni adevăraţi care nu se pierd niciodată. Atunci când eşti supărat ele te înveselesc şi îţi înţeleg toate supărările. De aceea este bine să nu le îndoim, să nu le rupem şi cel mai important este să le preţuim pentru că foarte mulţi copaci au fost sacrificaţi ca noi să avem aşa prieteni minunaţi.
De când am citit primele cărţi am încercat să mă asemăn cu unele personaje şi să mă comport asemenea lor.
Cărţile sunt parteneri statornici în ,, jocul mulţumirii”.Dar parca si arborii trebuie sa traiasca.O solutie exista insa: pentru a taia mai putini arbori, trebuie sa reciclam hartia!
Justiniana Hancu,cls. a V-a A
