Tara Romaneasca in timpul lui Mircea cel Batran

 Anul 1386,anul ocuparii tronului de Mircea, se arata amenintator. Cuceririle turcesti in Serbia, Bulgaria si Dobrogea se succed cu repeziciune. In anul incoronarii lui Mircea pe tron, este cucerita insemnata cetate sarbeasca Nis, iar Ivanco despotul Dobrogei este nevoit sa accepte o impacare cu turcii.

         

         Primele succese si cautarea de aliati

           

       Domnul Tarii Romanesti nu putea privi pasiv asemenea intamplari cu insemnate urmari.          Primejdia trebuia preintampinata cat mai era vreme. Probabil si la chemarea populatiei dobrogene,  dar si din imbold propriu, Mircea, care stapanea ambele maluri ale Dunarii in urma succeselor  din iarna anilor 1388-1390, preia controlul asupra “teritoriilor despotului Dobrotici” si asupra cetatilor Darstor (Silistra),adica supra Dobrogei, participa  la lupta de la Kossovopolje (1389)  dintre turci, de pe o parte, sarbi , albanezi si bosnieci, de pe alta parte, respinge doua incursiuni turcesti de pedepsire (1389-1390).                                                              

       In asemenea imprejurari, domnul Tarii Romanestii isi roteste privirile in jur  in cautare de aliati si sprijinitori. In Balcani nu-i mai putea gasi. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, nu era omul cautat, deoarece Mircea reusise sa se instapaneasca din nou asupra domeniilor transilvane: Amlasul si Fagarasul, pe care le stapanise unchiul sau Vladislav I-Vlaicu si-i fusesera smulse tatalui sau Radu  I. Domnul Moldovei  Petru Musat  era cel mai firesc aliat si prieten. Intarite legaturile cu Moldova prin intermediul domnului moldovean  se apropie de  Vladislav Jagelo, regale Poloniei,  in rivalitate si el cu Sigismund. Tratatul de alianta dintre Mircea si Vladislav, incheiat la Lublin(1390) in conditii de deplina egalitate, avea caracter defensiv, impotriva regelui ungar. Situatia create dupa 1393 , cand sultanul Baiazid , invingatorul de la Kossovopolje,cucereste toata Bulgaria , determina apropierea dintre Mircea si Sigismund si chiar incheierea unui tratat de alianta antiotomana.

           

          Rovine

        

      Politica lui Mircea si-a dovedit chibzuita , deoarece  in toamna anului 1394 sultanul Baiazid Ilderim (Fulgerul) isi trimitea oastea de peste 40000 de oameni, la care s-au adaugat si ostile vasalilor sarbi si albanezi, impotriva lui Mircea. Dupa trecerea Dunarii de la
Turnu, oastea turceasca inainteaza spre capitala tarii, Arges. Cei vreo 10000 de ostasi ai lui Mircea, cete domnesti alcatuite din tarani si cete boieresti de o potriva,cu greu puteau face fata situatiei. Ca si alta data a fost folosita tactica pustiirii in calea inaintarii turcesi. La 10 octombrie 1394 a avut loc marea batalie de la Rovine,   localitate situate  fie in zona dintre Tr. Severin si Olt, fie pe drumul dintre Turnu si Arges, unde oastea turceasca suferi o grea infrangere, iar sultanul Baiazid a fost silit sa se retraga in graba peste Dunare.” Fu razboi mare  -  scrise cronicarul Moxa - , cat se intuneca  vazduhul de  multimea sagetilor, asa de mult sange se varsa,  cat erau vaile crunte si mai pierdu Baiazid oastea lui  cu totul”.In aceasta descriere si-a gasit inspiratia marele poet Eminescu in povestirea luptei de la Rovine (Scrisoarea a III-a).                                                                

          O data salvata tara de primejdia ocuparii, unii boieri mari temandu-se de  cresterea prestigiului si a autoritati lui Mircea recunosc ca domn pe un pretendent sustinut de turci, cumoscut de aceea sub numele de Vlad Uzurpatorul si care stapanea partea de rasarit a tarii. Pentru a preintampina o noua expeditie turceasca si pentru a-l alunga pe uzurpator, intre Mircea si Sigismund de Luxemburg se incheie un tratat de alianta, in conditi de egalitate deplina (Brasov, martie 1395).Aliatii obtin succese, recuceresc Dobrogea  si il alunga pe uzurpator, Acesta si boierii sustinatori cer ajutor turcesc, care nu intarzie sa fie trimis de indata. Cu ajutorul lui Stibor, voievodul Transilvaniei, in vara anului 1396 o noua victorie a lui Mircea  si Stibor  nu a putut fi valorificata deoarece a fost intrerupta de “cruciada” de la 1396.

 

            Nicopole

          Succesele  lui Mircea au incurajat pe regale Sigismund  in organizarea unei ”cruciade” antiotomane la care participa cavaleri francezi, burgunzi, englezi, germani,     unguri.Acestora li se alatura ostirile ardelene, sub conducerea voievodului Stibor si pe cele muntene sub conducerea lui Mircea. Nesocotind sugestia lui Mircea cu privire la tactica de lupta, ca unul ce o cunoaste pe a turcilor, cavalerii in armuri grele au fost infranti (25 septembrie 1396).Transformarea in pasalac a taratului de Vidin (ca pedeapsa pentru participarea tarului Strasimir la lupta de cei cruciati), confiscarea mosiilor boierilor bulgari au inspaimantat boierimea munteana sprijinitoare a lui Vlad. Acesta e parasit,  luat in captivitate si dus in Transilvania , iar Mircea  recunoscut domn al intregi tari. O noua expeditie  a pedepsiri domnului muntean (1397) se incheie  inca odata  cu infrangerea turcilor.

          Apogeul puterii lui Mircea, sfarsitul si insemnatatea domniei acestuia

         Dupa  asemenea succese, Mircea  recucereste cetatea Turnu  de la turci, intareste alte cetati dunarene si construieste altele noi (Giurgiu), iar oastea este mai bine organuzata. Rezultatul a fost: respingerea unei noi osti turcesti ce patrunsese in Tara Romaneasca  (1401), amestecul, cu rol hotarator, in luptele pentru putere intre fiii lui Baiazid, dupa caderea acestuia in captivitatea lui Timur Lenk,  conducatorul mongolilor (Ankara-1402), legaturi de alianta cu cneazul Serbiei ,Stefan Lazarevici, reinnoirea celor mai vechi aliante cu Vladislav Jagelo(1403), intinderea stapaniri pana la gurile Dunarii si in Dobrogea, pana in Banat si Transilvania. Exprima o realitate titlul lui Mircea din aceasta vreme: ”Singur stapanitorul Io Mircea, mare voievod si domn, cu mila lui Dumnezeu stapanind toata tare Ungro-Vlahiei si partile de peste munti, inca sis pre partile tataresti si herteg (duce) al Amlasului si Fagarasului si domn al Banatului Severinului si de amandoua partile peste toata  Podunavia (de langa Dunare), inca  pana la Marea cea Mare (Marea Neagra) si singur stapanitor al cetatii Darstor”.

         Asemenea stapanitor era un aliat pretios atat pentru regale Ungariei, cat si pentru diferitii pretendenti la tronul sultanilor. Dintre acestia Musa este  inscaunat cu ajutorul lui Mircea, devenit arbitru al situatiei din Balcani.

        Parasiti de fosti aliati, regi Ungariei si Poloniei  care prefera armistitii cu turci, Micea se vede nevoit sa trateze cu sultanul, si sa-i  plateasca un tribut  de 3000 de galbeni anual, drept rascumparare a paci, fara sa fie stirbita cu nimic de independenta tari (1415).Tara Romaneasca continua sa fie privita ca centru de rezistenta antiotomana.Aici isi gaseste loc re refugiu si activitate multi nemultumiti de politica sultanului Mahomed I. Dintre acestia, seicul reformator Bedr-ed-Din, care, prin invataturile sale cu privire la stapanirea in comun a bunurilor materiale si la inlaturarea exploatarii, reusise sa provoace  o adevarata rascoala in nord –estul Peninsulei  Balcanice, a fost sprijinit de Mircea.

          La moartea sa (31 ianuarie 1418)  Mircea lasa o tara cu hotare intinse, consolidata din punct de vedere intern si extern, daruita cu ctitorii valoroase (manastirea Cozia  si Cotmeana), o tara independenta si cu mare prestigiu in Europa.       

  Bibliografie :

      M. Musat si I. Ardeleanu, “ De la statul geto-dac la statul roman unitar”, Editura Stintifica si  Enciclopedica,Bucuresti, 1983

       Neagu  Djuvara, „Mircea cel Batran si luptele cu turcii”, Editura „Istorie & Legenda”  

Cristian Cheteg,cls.a VIII-a B