luni, 6 decembrie 2010

O POVESTE DIN MAI MULTE

      Într-o zi ploioasă de toamnă, Silvia l-a invitat pe Condrate în biroul ei: „Astăzi eşti oaspetele meu pe tărâmul basmelor!”   
     - Ce privelişte! Doamne, ce minunăţie!
     Fac un pas spre fereastră şi, o gingăşie de fată, în rochie albă făcea curat într-o odaie mică, cu scăunele mici, măsuţe mici, paturi mici, totul era mic. Nu apuc să mă dezmeticesc că un pom încărcat cu mere strălucitoare îmi ia ochii.
     - Vino să-ţi arăt arcul meu fermecat! se auzi o voce puternică de sub pom. Întind mâna după arc şi deodată o ceată de şoareci mă înfioră până în vârful urechilor.
     - De unde-aţi apărut?
     - Şoareci ticăloşi! Vă arăt eu vouă! răsună vocea unui soldăţel de lemn. Îl privesc mirat şi…
     - Oglindă, oglinjoară cine-i cea mai frumoasă din ţară?
     - Stai! Nu eşti frumoasă! Eşti rea şi vicleană.
- Silvia, unde eşti? Ia-mă de mână, te rog! Tu eşti, tu eşti cea mai minunată şi mai gingaşă fiinţă de pe oricare tărâm!!!
Serafim Hancu ,cls. a IV-a A