Stând pe malul Dunării privesc apusul soarelui. Zumzetul păsărilor mă alintă în somn şi îmi tresesc amintiri plăcute, petrecute alături de familia mea. Vântul mângâie uşor frunzişul copacilor.
Soarele coboară uşor de pe cer mângâind apa Dunării, şi colorând cerul în roşu. Norii plutesc somnoroşi pe cer, deasupra întregii Delte. Păsările încet-încet se aşează în cuiburile lor, aducînd hrană pentru pui.
Vântul începe să mişte cortul. Ţânţarii se adună şi pleacă la vânătoare. Eu mă simt în siguranţă, deorece fumul de la focul făcut de mine, alungă ţânţarii înfometaţi. Văzând ţânţarii îndepărtaţi, eu mai stau să privesc minunata natură a Deltei. Plantele îşi apleacă liniştite capetele, lăsând ziua trecută în spatele lor.
Focul s-a stins, iar fumul nu mai are putere. Ţânţarii o iau iarăşi la vânătoare. Eu văzând apropierea roilui ţânţarilor, îmi iau la revedere de la natura fermecată a Deltei Dunării şi intru în cort să mă odihnesc pentru ziua următoare.
