În urmă cu unsprezece ani porţile acestei lumi s-au deschis întru bucurie pentru a primi un copilaş bălai şi mereu zâmbitor.Părinţii mei s-au bucurat foarte mult, chiar dacă responsabilităţile lor au crescut.
De când m-am născut părinţii au încercat să – mi ofere tot ce era mai bun. În faţa casei mele era o livadă din care pentru prima dată am auzit ciripitul păsărelelor. Primii paşi i – am făcut alături de părinţi, iar partenere mi – au fost răţuştele şi bobocii de gâscă.
Nu am avut timp să mă plictisesc de singurătate întrucât viaţa mi – a oferit un frăţior. Îmi amintesc cu plăcere clipele minunate de când eram mici. Ne plimbam cu căruciorul, dădeam concursuri în patru labe împreună cu partenerii noştrii: bobocii de gâscă. Cu timpul, am crescut am invatat sa citim, sa desenam si sa-i ajutam pe parinti la treburile casei. In 2005 a aparut in familia noastra un baietel mereu pus pe sotii. Am fost foarte fericita,desi era clar ca, de acum si responsabilitatile mele au crescut. Cu timpul a crescut si el, iar acum are 5 ani. L-am invatat sa citeasca, sa scrie si multe alte lucruri pe care ar trebui sa le faca o sora mai mare. Cat de minunat este sa faci parte dintr-o familie atat de numeroasa!!!
Justiniana Hancu, cls. a V-a A
