Afară plouă. Fire de argint se desenează pe fereastră. Eu expediez cartea de română pe măsuţa alăturată cu un gest uşor brutal. " Gata! Nu mai am nevoie de tine! Nu-i aşa, Cleopatra?"
Pisica mişcă o mustaţă, în semn că este de acord cu stăpâna ei.Ploaia se aude cântâd monoton. Eu închid ochii şi ascult. Deodată camera se face uşoară, tot mai uşoară şi începe să se înalţe.Ce bine plutim, întocmai ca Dorothea şi căţeluşul său, Toto.
-Ce mici sunt casele! Tu le vezi, Cleo?
- Le văd şi eu, îmi răspunse pisica fericită. Dar încotro ne îndreptăm?
- Cum încotro? Spre oraşul Smaraldelor ,la Marele Vrăjitor din Oz. Iată, chiar acesta trebuie să fie oraşul, după culoarea cea
verde-strălucitoare.
verde-strălucitoare.
Camera coborî lin, chiar la scările palatului. Am urcat nerăbdători şi anjuseserăm în sala cea mare. Îndată ne-am dat seama că ne aflam într-un Carnaval şi-am recunoscut pe rând invitaţii, care ne salutau cu căldură şi deosebită politeţe.
-Aceasta este Lizuca! Nu te teme, Cleo! Patrocle este un căţel educat.
Lizuca şi Patrocle zâmbiră cu bunăvoinţă.După ei veneau Dorothea cu Toto, apoi Domniţa Pulheria însoţită de pitici. În urma lor, iată că se apropie un grup gălăgios de băieţi, printre care se află Bănică şi Goguţă. Marina vine după ei împreună cu harnica rândunică.
-Dar fetiţa aceasta cine este? Nu cumva este Luchi?
-Ba da, mai bine zis Casian Alexandra.
În urma tuturor dansau şi făceau tumbe: Fram, Ursul Cafeniu, Ogarul, Iepurele, Vulpea şi Corbul.
-V-am recunoscut! am zis eu cu bucurie! Se pare că am nimerit la Carnavalul personajelor literare.
-Ne-am gândit să te avem alături la acest carnaval.
Eu am deschis ochii. Ploaia încetase.
-Ştii ceva Cleo? Le voi spune colegilor ca la serbarea pe care o pregătim, să organizăm un carnaval al personajelor literare. Nici nu ştii ce mulţi prieteni avem!!!
Justiniana Hancu, cls. a V-a A
