Conflictul intre generatii va exista mereu, atat timp cat adolescentii si copii nu vor putea fi sinceri cu adultii si, uneori nici cu ei insisi.Dar si atat timp cat adultii nu vor gasi resursele si timpul necesar sa cominice deschis cu noi.Caci conflictul in cele mai multe cazuri se limiteaza doar la cele doua aspecte: acela ce tine de alegerile tinerilor si cel ce tine de lipsa de atentie a adultilor..Adevaratul conflict este intre adolescentii care vor decadea datorita propriei vointe si parintii, spre exemplu, care vor sa le arate calea cea buna. Sunt convinsa ca… daca tinerii ar alege si ar merge pe drumul cel bun, parintii nu s-ar mai osteni atat in a-I controla.Insa ei, trecuti prin viata si loviti de toate incercarile si obstacolele acesteia, vor sa indeparteze pe cat posibil acest efect - dureros pana la urma - al esecului, pentru a nu se revarsa mai departe asupra noastra,a tinerilor.
Acum vorbind din perspectiva mea (a unui tanar ) consider viata asemeni unui labirint.Un labirint intortochiat, misterios, plin de capcane, de ascunzisuri. O lupta continua ,tainica si fara de scapare. Caci acea vraja care ne cuprinde uneori si ne incatuseaza prin propria vointa ne aduce la distantare, la separare fata de ceea ce ne inconjoara. Ne face sa gresim, dar abia la urma sa regretam.Desi constienti ca parintii, inaintati in acest labirit ascuns , ne zaresc din departare si ne ajuta sa gasim drumul cel bun.Desi constienti de acest lucru, noi,prin vointa noastra, ne indepartam, ne alegem o cale gresita, si ajungem cateodata la fundatura labirintului.Atunci, speriati, infricosati strigam dupa ajutor.Si un glas se aude. Ne-au raspuns strigarii.Acum de la inceput ne vom relua drumul.Problemele, firesc in viata, ne abat, ne intristeaza.Dar ne fac sa ne gandim la ceea ce odata un parinte ne-a spus.
Roxana Farcas, cls. a VII-a B
