Muzica e un şir de iluzii reale, stăpânite şi stârnite de o realitate crudă, care ne cheamă la ea de fiecare dată când muzica ne inspiră în sufletele prăfuite de instincte cotidiene, particule blajine de fericire nouă.
Fiecare cântec îşi găseşte un drum sau un motiv nobil pentru a încheia toate fanteziile noastre, fiecare glas se va stinge în final, dar nimic din toate acestea nu constituie nici cel mai mic motiv pentru care să nu ne bucurăm de muzică.
Fructul născut din aura muzicii, ne îndulceşte fiecare apus, fiecare amintire uitată, fiecare colţ de iubire sălăşluită de tăcere. Nimic nu poate înlocui acest fenomen, nimic nu poate opri această crudă revoluţie, nici cea mai lungă fericire nu poate stopa, roua pe care un cântec lin o lasă drept talisman, unui suflet putred.
Simt şi cred puternic că orice conotaţie sonoră poate schimba un drum, o viaţă sau chiar un suflet. Chiar dacă muzica leagă în urma sa realităţile noastre, noi, fiinţe umile, ne legam de vechea noastră existenţă, care ne prinde, şi ne leagă de vise nepermise, găsind mereu lucruri noi pe care nu le cunoaştem, dar pe care le considerăm mai bune.
Arta ne-a
îndemnat de-a lungul timpului către o personalitate excentrică, către sentimente libere, şi conştiinţe limpezi, chinuite de iubiri noi şi decepţii vechi. E greu să ţinem pasul cu noi înşine, niciodată nu vom reuşi să realizăm defapt cine suntem, sau cine vrem sa fim. De aceea muzica trezeşte fiecare fir de aroganţă, fiecare rază optimistă, fiecare cuget disperat.
îndemnat de-a lungul timpului către o personalitate excentrică, către sentimente libere, şi conştiinţe limpezi, chinuite de iubiri noi şi decepţii vechi. E greu să ţinem pasul cu noi înşine, niciodată nu vom reuşi să realizăm defapt cine suntem, sau cine vrem sa fim. De aceea muzica trezeşte fiecare fir de aroganţă, fiecare rază optimistă, fiecare cuget disperat.
Iubesc muzica şi arta, iubesc cum tocmai acestea m-au învăţat să iubesc, iubesc fiecare amintire pe care acestea mi-o cinstesc şi mi-o înalţă în bolta timidă a unei pasiuni constrânse.
Orice libertate cântă imnul propriei realităţi, orice gând se naşte din pasiune, şi orice iubire creşte daca o hrănim cu gust. Muzica din noi desenează mereu un culoar între voinţă şi disperarea unei laşităţi absurde, iar florile, cresc din mâinile noastre pătate de gânduri pustii.
Sunt convinsă că fiecare gând luptă pentru trivialitatea conştiinţei, dar fiecare cântec pentru ce luptă?
Andreea Chilut, absolventa 2008
