Într-o zi frumoasă de toamnă aurie, eu ,familia si verisorii mei, ne-am gândit să le facem o vizită bunicilor mei de la tară dându-le o mână de ajutor. Asteptam cu atâta drag această zi de toamnă în care vroiam să o ajut si eu cu ceva pe bunica mea.! Si bunicul meu era la fel de nerăbdator ca si mine. El ne astepta cu atâta drag să îl ajutăm la culesul merelor, la adunat strugurii si alte roade care trebuiau adapostite de iarnă. Era o zi cu bucurie mare în casa bunicilor mei, văzând că s-a gândit si la ei cineva să îi ajute. Plus ca era si bucuria venirii nepotilor, pe care ii iubeau atat de mult.A doua zi de dimineată ne-am trezit cu totii, pentru a ne lua treburile in primire. Eu, mama si verisoarele mele am ajutat-o pe bunica la adunatul legumelor din gradină, pe care urma apoi să le pregătim pentru iarnă. Tatăl meu, verisorii si bunicul au plecat la adunatul prunelor si al merelor din livadă.
Seara cu totii obositi fiind, ne-am asezat la masă si povesteam cât este de frumosă munca la câmp.Cred ca a fost una dintre cele mai frumoase mese in familie din viata mea! Această amintire a rămas vie în sufletul meu si ma gândesc totdeauna cu mare bucurie la venirea toamnei si din aceasta cauza.
Vanessa Sopterean, cls. a IV-a B
