Conflictul între generaţii a existat din todeauna şi va continua să existe. El apare atât din vina celor tineri cât şi din vina celor vârstnici. Se poate spune că primele semne ale « conflictului » apar în momentul în care copiii încep să treacă la următoarea etapă din viaţă si anume adolescenţă. În această periodă în viaţa copilului se produc nu doar schimbări fizice ci şi pshihologice, iar acesta din dorinţa de a afla cât mai multe despre el însusi şi ce i se mai poate întâmpla, devine confuz încearcând să îşi găsească drumul ce îl are de urmat. Ideile sale sunt mereu complet diferite de cele ale parinţilor, care îşi doresc tot binele din lume pentru copilul lor. Părinţii în dorinţa lor de aşi proteja şi ghida copilul pe drumul cel bun , din punctul lor de vedere, uită să-l asculte şi să-l înţeleagă nefăcând altceva decât să se impună cu ideile propri , pe de altă parte adolescentul în devenire vrea să traiască doar după propriile idealuri nedorind să asculte sau să ţină seama de sfaturile celor apropiaţi , crezând că se pot baza pe propiile puteri să rezolve singur toate problemele care i se ivesc şi mai mult încercînd să facă tot ce îşi propune chiar dacă este în asentimentul celor din jur, ceea ce nu face altceva decât să declanşeze « conflictul ». O altă cauză al conflictului dintre generaţii ar fi noutăţile de zi cu zi, care pentru generaţiile mai vîrstnice sunt greu de acceptat. Adolescentul îşi doreşte mai toate aceste noutăţi crezând doar în ele, în timp ce părinţii nu le înţeleg sau nici nu încearcă să le înţeleagă considerându-le periculoase sau inutile în viaţa copiilor lor. Încă o cauză ar fi neincrederea părinţilor în propri copii şi faptul că adolescentul uneori e « prea plin de el », crezîndu-se centrul universului, fapt trăit şi de actualii părinţi în perioada când au fost adolescenţi ,dar de care parcă au uitat.
Pentru a nu se ivi conflictul ar fi bine ca părinţii să încerce să se adapteze nevoilor noilor generaţii de adolescenţi , deoarece schimbările intervenite în viaţa socială duce implicit şi la schimbarea generaţiilor .Ei trebuie să încerce să înţeleagă dorinţele noi generaţii de adolescenţi care au probleme diferite de cele din trecut.
Din punctul de vedere a celor vârstnici, tinerii sunt caracterizaţi ca nişte persoane nerăbdătoare şi necunoscătoare, fără nici o idee asupra vieţii, ei fiind cei cu experienţă şi înţelepciune, însa de fapt fiecare generaţie crede că are dreptate şi nu lasă nimic din ce ştiu.
Adolescentul poate rezolva foarte uşor acest conflict. Trebuie doar să dea dovadă că se poate avea încredere în el, astfel părinţii putându-se baza pe copiilor lor, le vor da mai multă libertate în a face ceea ce îşi doresc.
Ideal ar fi ca adolescenţii să aibă posibilittea să îşi poată exprima punctul de vedere, iar parinţii să dea dovadă de mai multă flexibilitate şi să asculte şi părerile copiilor lor, dar în acelaşi timp adolescenţii ar trebui să mai reflecteze asupra părerilor celor cu experienţă şi să ţină cont în viaţă de acestea şi atunci , poate că nu ar mai exista acest « conflict » .