Cu pasi repezi a sosit toamna, un anotimp trist dar cu peisaje remarcabile. Frunezele incep sa cada transformand totul intr-un tablou rosu-caramiziu.Copii se indreapta catre scoala grabiti , cu nasul si urechile rosii din cauza frigului si asteptand nerabdatori pauza. Dar ce se intampla ? toti sunt mirati , nimeni nu mai e pe terenul de fotbal sau in curtea scoli , e liniste. O frunza cade lin si se asterne pe covorul de jos, in care se zareste cate o pasarica amortita. Copii privesc de pe geam frunzele care cad si se intraba :
“Acesta le este sfarsitul frunzelor care se desprin de copacul mama? “ Dar se gandesc apoi ca asa trebuie sa fie , ca primavara vor creste alte frunze si ca asa este normal sa se intample. Dar din celalalt colt al clasei auzi cu un glas lin :
“Asa este si sfarsitul nostru ? Ne vom desprinde si noi de copacul nostru , de lumea noastra ? Frunze si oameni…
Roxana Lepadatu, cls. a VIII-a A
