Una dintre cele mai mari comori ale Egiptului, plina de mister si de necunoscut este Valea Regilor.Este un ,,cimitir al regilor”, dar de fapt este o vaie lungă şi uscată care curge în paralel cu Nilul (zeul care a ajutat Egiptul să trăiască). Acolo a vrut faraonul Tutmes să îi fie mormântul regal, dar acolo au mai fost găsite cel puţin 62 de morminte ale faraonilor. Siturile cele mai cunoscute oferă adesea surprizele cele mai mari - şi mormântul KV5 din Valea Regilor este un bun exemplu al acestui fenomen. Mormântul a stat parţial deschis cel puţin de la inceputul Secolului XIX, când, în 1825, primele trei camere pline de dărâmături au fost examinate de egiptologul britanic James Burton. Se pare că şi Howard Carter
şi-a aruncat privirea în 1902, înainte ca intrarea să dispară pentru o scurtă vreme. 
Un grup de oameni de ştiinţă, a făcut radiologii şi a analizat ADN-ul mumiei lui Tutankhamon. După zeci de ani de speculaţii, acum se ştie sigur că "regele-copil" suferea de o dureroasă boală osoasă. Dar nu aceasta l-a răpus, la nici 19 ani, ci malaria. Toată lumea credea că Tutankhamon a fost ucis, din cauza unei găuri pe care au găsit-o la ceafă, aceasta o făceau, în timpul dinastiei a XVIII-a, când făceau mumificarea.
"Mumia avea masca de aur şi peste 100 de bucăţi de aur. Arheologul a început să scoată masca, dar nu a putut. A trebuit să strice mumia! A rupt-o în 18 bucăţi" .Aceleaşi analize ADN au pus capăt lungului şir de contoverse, legate de familia celui mai cunoscut faraon egiptean.
Tutankhamon este fiul contoversatului Akhenaton. Acesta, nu numai că a fost singurul faraon monoteist. A fost şi primul monoteist din istorie. În timpul lui Akhenaton, adică la mijlocul anilor 1300 înainte de era noastră, era venerat un singur zeu, discul soarelui, numit şi Aton. Tot tatăl lui Tutankhamon a mutat capitala Egiptului din Teba, la Amarna. Şi tot Akhenaton a fost soţul celei mai frumoase femei din Egipt, Nefertiti. Specialiştii au identificat şi mumia mamei lui Tutankhamon, însă ce rol a jucat ea în istorie, rămâne, deocamdată o enigmă. De fapt, sunt multe semne de întrebare care îl înconjoară încă pe Tutankhamon.
O alta minunatie a Egiptului sunt piramidele.
În anul 1978, un grup de experţi japonezi în construcţii, finanţaţi de o companie de televiziune, au încercat să ridice, cu cele mai moderne mijloace, o replică a Marii Piramide de la Gizeh, o replică de "doar" 18 metri înălţime (cât un bloc cu 6 etaje). Japonezii nu pot fi acuzaţi de lipsă de competenţă, sau de lene, astfel încât eşecul lor lamentabil apare cu atât mai interesant. Ei au întâmpinat atâtea dificultăţi de natură tehnică şi inginerească, încât au renunţat, înfrânţi.
Marea Piramidă de pe platoul din Gizeh are 148, 208 m, este formată prin îmbinarea perfectă a 2.300.000 de blocuri de piatră de câteva tone fiecare, blocurile sunt aşezate la un unghi de 60 de grade faţă de sol, colţurile pătratului bazei sunt îndreptate spre cele patru puncte cardinale. Perimetrul împărţit la dublul înălţimii dă valoarea pi, greutatea piramidei înmulţită cu o sută de miliarde dă greutatea planetei şi şirul acestor ciudăţenii ar putea continua. În interior se află o serie de galerii pe care istoricii le numesc coridoare şi camere mortuare (fără a putea dovedi acest lucru, de fapt piramida nu conţine nici o mumie). Modul în care au fost făcute galeriile reprezintă o mare enigmă, deoarece nimeni nu poate explica cum se asigura iluminatul în interior. Celelalte piramide prezintă în interior urme groase de fum, provenite de la torţele care iluminau încăperile în acea vreme. Pe pereţii culoarelor interioare din Marea Piramidă nu există nici un fel de urmă de fum (deşi a fost scotocit peste tot, în speranţa de a găsi urme de fum care ar putea oferi arheologilor posibilitatea de a estima vechimea piramidei pe baza metodei cu radiocarbon).
Cum a fost construită Marea Piramidă? Simplu, răspund arheologii clasici, deşi în perioada respectivă nu erau folosite în Egipt carele cu roţi, sclavii egipteni au tras blocurile de piatră pe buturugi unse cu ulei şi le-au pus la locul lor. O privire mai atentă ne arată că lucrurile nu stau atât de simplu...Un plan înclinat pe care să poată fi târâte blocuri enorme de piatră ar trebui să aibă cel puţin 6 kilometri, construcţia unei asemenea rampe ar fi trebuit să fie la fel de problematică ca şi construcţia piramidei. Forţa umană nu este suficientă, indiferent de numărul de trăgători, să tragă un bloc de piatră de câteva tone pe un plan înclinat de 20 de grade.
Oricât ar părea de ciudat, marea enigmă a Marii Piramide de la Gizeh abia acum vine. Cine a construit gigantica piramidă (până în secolul XIX a fost cea mai înaltă construcţie din lume)? Evident, toată lumea cunoaşte răspunsul: faraonul egiptean Hufu, care în greacă se traduce prin Keops. Singura referire la Hufu este o micuţă inscripţie scrijelită în interior, care aminteşte de un oarecare Hufu. Acesta putea fi faraonul, putea fi marele preot, sau putea fi pur şi simplu unul din muncitori..De asemenea vechimea piramidei nu se cunoaşte. Învăţaţii Egiptului antic spuneau că piramida a fost acolo dintotdeauna, prin celebra zicală "omul se teme de Timp, dar Timpul se teme de Marea Piramidă". Cele două piramide care o străjuiesc, cea a lui Kefren şi a lui Mikerinos nu sunt altceva decât copii nereuşite ale acesteia.
Oricât ar părea de ciudat, marea enigmă a Marii Piramide de la Gizeh abia acum vine. Cine a construit gigantica piramidă (până în secolul XIX a fost cea mai înaltă construcţie din lume)? Evident, toată lumea cunoaşte răspunsul: faraonul egiptean Hufu, care în greacă se traduce prin Keops. Singura referire la Hufu este o micuţă inscripţie scrijelită în interior, care aminteşte de un oarecare Hufu. Acesta putea fi faraonul, putea fi marele preot, sau putea fi pur şi simplu unul din muncitori..De asemenea vechimea piramidei nu se cunoaşte. Învăţaţii Egiptului antic spuneau că piramida a fost acolo dintotdeauna, prin celebra zicală "omul se teme de Timp, dar Timpul se teme de Marea Piramidă". Cele două piramide care o străjuiesc, cea a lui Kefren şi a lui Mikerinos nu sunt altceva decât copii nereuşite ale acesteia.
Şi totuşi piramida există, poate fi văzută, pipăită, dar nimeni nu poate spune cu certitudine CUM, DE CINE şi CÂND a fost construită.
O legenda spune ca primul carmuitor al Egiptului unificat a fost ucis intr-un accident de vanatoare, dupa o domnie de 62 de ani, zdrobit in picioare de un hipopotam furios. Pentru multi, onoarea de a-l fi slujit pe rege in timpul vietii avea sa atraga dupa sine privilegiul mult mai dubios de a-l servi pe rege si pe lumea cealalta. In ziua inmormantarii lui Aha, o procesiune solemna si-a croit drum printre incintele sacre de la Abydos, necropola regala a celor dintai regi ai Egiptului.
Condusa de preoti in robe albe care fluturau in vant, suita funerara includea familia regala, vizirul, vistiernicul, administratori, functionari comerciali si financiari, precum si pe Djer, succesorul lui Aha. Imediat dupa portile orasului, procesiunea s-a oprit in fata unei structuri monumentale, cu ziduri impunatoare de caramida care inconjurau o piata deschisa.
Intre ziduri, preotii au strabatut agale norul de tamaie catre o capela mica, unde au oficiat ritualuri criptice, care sa-i pecetluiasca lui Aha nemurirea.
Afara, in jurul zidurilor incintei, erau sase morminte deschise. Intr-un ultim act de devotament sau de constrangere, sase oameni au fost otraviti si ingropati impreuna cu vinul si hrana necesare in viata de apoi. Unul era un copil de numai patru sau cinci ani, poate fiul sau fiica cea mai indragita a regelui, bogat impodobit cu bratari de fildes si micute margele de lazurit.
Procesiunea s-a indreptat apoi spre vest, catre un cimitir indepartat de la baza unui platou desertic inalt. Aici, mormantul lui Aha, format din trei camere, fusese deja umplut cu proviziile necesare unei imbelsugate vieti in eternitate. Erau acolo halci mari de carne de bou, pasari proaspat vanate, paini, branza, smochine uscate, oale cu bere si zeci de vase cu vin, fiecare purtand pecetea oficiala a lui Aha.
Langa mormintul sau fusesera sapate peste 30 de gropi, aliniate pe trei randuri. Ceremonia apropiindu-se de momentul culminant, cativa lei fura ucisi si aruncati intr-un put mortuar separat. Trupul lui Aha o data coborat in camera mortuara captusita cu caramizi, un grup select de curteni credinciosi si servitori au luat, de asemenea, otrava, alaturandu-i-se regelui pe lumea cealalta.
Oare aşa se desfasurau de fapt funeraliile unui faraon in anul 2900 i.Hr.? E un scenariu plauzibil, spun expertii. Arheologii au trecut prin sita nisipurile uscate ale Abydosului mai bine de un secol. Acum insa ei au gasit dovezi convingatoare ca vechii egipteni practicau, intr-adevar, sacrificiile umane, aruncand o lumina noua – chiar daca nu totdeauna binevenita – asupra uneia din cele mai mari civilizatii ale lumii antice.
Sergiu Cozos,Gimn. "Dacia"
