CREDETI CA AR FI UTIL UN RADIO AL SCOLII CARE SA TRANSMITA MUZICA SI INFORMATII IN PAUZE?

Scopul a fost consultarea dorintei voastre relativ la introducerea unui sistem audio pentru a transmite in pauze informatii din scoala si muzica.Ideea va fi supusa directiunii scolii in semestrul al doilea.Va multumim tuturor celor care v-ati exprimat parerea!

În ţara poveştilor

         Afară plouă. Fire de argint se desenează pe fereastră. Eu expediez cartea de română pe măsuţa alăturată cu un gest uşor brutal.

      " Gata! Nu mai am nevoie de tine! Nu-i aşa, Cleopatra?"

Pisica mişcă o mustaţă, în semn că este de acord cu stăpâna ei.Ploaia se aude cântâd monoton. Eu închid ochii şi ascult. Deodată camera se face uşoară, tot mai uşoară şi începe să se înalţe.Ce bine plutim, întocmai ca Dorothea şi căţeluşul său, Toto. 

          -Ce mici sunt casele! Tu le vezi, Cleo?

- Le văd şi eu, îmi răspunse pisica fericită. Dar încotro ne îndreptăm?

- Cum încotro? Spre oraşul Smaraldelor ,la Marele Vrăjitor din Oz. Iată, chiar acesta trebuie să fie oraşul, după culoarea cea

Vin Sarbatorile...

     Se aproprie luna decembrie…Toti copiii,cu mic cu mare, stiu ca va veni Mos Craciun.El vine incarcat cu muuulte daruri,dar,numai pentru cei cuminti.Asa ca,cei care pe timpul anului nu au prea fost cuminti,acuma se linistesc in speranta ca Mosu’ ii va ierta.

     Dar pana la urma sarbatorile nu constau doar in cadouri. Oare nu este un lucru mai placut,mai ales iarna,ca toata familia se aduna in jurul focului,al bradului,in seara de Craciun,si canta colinde?Mirosul coplesitor al prajiturii mamei,pe care o prepara cu cel mai rar si pretios ingredient:dragostea.Inainte sa vina Mosu’,copii merg la colindat.Si ce bucurie cand primesti de toate:cozonac,prajitura,covrigi…Dupa ce toata lumea se duce la culcare,Mosu’,se strecoara tiptil,lasa cadourile,pentru fiecare,apoi asa repede cum a venit,a si plecat.Si ce fericiti si incantati sunt copii dimineata cand descopera cadourile!

     La cateva zile dupa ce pleaca Mosu’,se pregateste sa plece si anul,asa ca toata lumea il intampina pe cel nou.In dimineata de 1 ianuarie,toata lumea ciocneste pahare de sampanie si isi ureaza la multi ani.Ce spectacol minunat e pe cer, unde mii de luminite danseaza!

Andreea Nacu, cls. a VIII-a A

Ore de istorie...mai altfel

De cativa ani exista preocupare permanenta la noi in scoala pentru a reusi atragerea elevilor spre cunoastere, prin metode cat mai interesante. Tentatia imaginii miscate este fara indoiala foarte mare pentru elevi,astfel ca nu odata folosirea unor documentare de foarte buna calitate poate fi o solutie la orele de istorie.

Increderea

 Increderea  iti da un  sentiment de siguranta de sprijin al unei persoane.A fi sigur ca acea persoana nu iti provoaca daune, atat morale cat si materiale,ca nu-ti divulga secretele si ca, neconditionat te vei putea sprijinii pe ea.Increderea mai este si un joc riscant, in care fiecare greseala te poate costa mai mult sau mai putin.Ca sa nu ai de suferit, trebuie sa-ti alegi prietenii cu multa grija si sa-i supui unor teste ca sa afli daca merita sau nu increderea ta.Nu poti avea incredere in oricine!!!

Fara incredere nu am mai avea siguranta,nu numai ca nu  am mai avea in cine sa credem, dar nu am mai crede nici macar in noi insine. Increderea poate fi asemanata cu un castel:trebuie cladit caramida cu caramida, cu multa rabdare si vointa. Din nefericire chiar si un vant firav poate darama castelul, fara sa mai ramana nimic.Atunci castelul mai poate fi reconstruit,sau pot ramane numai  resturile unei falnice cladiri care nu o sa mai fie ridicata vreodata.Asta depinde numai de cei doi "muncitori"!

Cristina Alempi ,cls a VII-a B

Adolescenta

     Fiind la varsta adolescentei,am sa incerc sa astern cateva cuvinte despre aceasta.

    Adolescenta este treapta vietii care ne da de invatat alte lectii,pe care noi sustinem ca le cunoastem,insa nu e adevarat.Lectiile acestea nu ne-au fost predate inca,doar ne-a fost vorbit despre ele.Lectiile acestea nu ni le poate preda un dascal sau un parinte desi au trecut si ei prin asta.Singura care ne poate invata este viata si tot ea ne ofera si temele si care,chiar daca nu vrem sa le facem,vom realiza ca le-am facut doar dupa ce acestea ne vor fi corectate.

    Suntem la varsta la care avem mult mai multe responsabilitati,insa acum cand trebuie sa dam dovada de maturitate ne pierdem acest simt al responsabilitati fiind preocupati de altceva.

    Fara sa ne dam seama si fara sa vrem,incepem sa criticam oamenii dupa coperta ci nu dupa ceea ce sa afla in interiorul cartii,deoarece se spune ca fiecare om are povestea lui.Vrem sa ne facem cati mai multi prieteni,uneori netinand cont din anturajul din care provin,vrem sa devenim populari,sa fim cunoscuti de
catre toata lumea.Dar pentru ce?

daca te stie toata lumea,sa te stie da fata inteligenta/baiat inteligent,cu simtul umorului,de incredere,nu ca pe o persoana care e dispusa sa faca orice,compromisuri de exemplu,pentru a fi "BFF" cu cineva.Unele persoane,considerate de tine "prieten/-a",baga cutite in tine pe la spate,nemaistind cum sa te doboare.Pentru a fi acceptat intr-un nou anturaj popular,exista persoane care se apuca de fumat sau care incep sa consume droguri doar pentru a fi si ea ca ceilalti indivizi ai anturajului.Si chiar daca nu recunosc,in adancul sufletului lor stiu ca s-au abatut de la drumul pentru a fi "cineva".

    Judecam oamenii dupa stilul lor vestimentar,coafura,insa toti suntem egali indiferent daca purtam haine de firma sau nu.Tot oameni suntem,tot doua maini si doua picioare avem,tot doi ochi,tot doua urechi si tot un nas si o gura avem.

Anca Suteu, cls. a VIII-a A

Postul Craciunului

Postul Naşterii Domnului, sau al Crăciunului, este de 40 de zile şi se ţine  din 15 noiembrie până în 25 decembrie, prin abstinenţa de la alimente „de dulce”: carne, ouă şi lactate, dar, mai ales, de la fapte neplăcute lui Dumnezeu. Postul este o perioadă în care spiritul se purifică prin rugăciune şi fapte de milostenie.Acum se canta frumoasele colinde!
Din punct de vedere al alimentaţiei, acest post este mai uşor, având multe dezlegări la peşte, ulei şi vin. Astfel, în toate zilele de sâmbătă şi duminică, cuprinse între 21 noiembrie şi 20 decembrie inclusiv, în 21 noiembrie, de Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, în 30 noiembrie (Sf. Apostol Andrei), 4 decembrie (Sf. Varvara), 5 decembrie (Sf. Sava), 6 decembrie (Sf. Nicolae), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul), 20 decembrie (Sf. Ignaţie Teoforul), se mănâncă peşte şi preparate din peşte.

Saptamana legumelor, la a III-a B

Ploaia mi-a adus un oaspete

Era o zi ploioasa de toamna.Dupa ce mi-am terminat temele,am aruncat o privire pe geam si am zarit un catelus care plangea in fata casei.          

-De ce plangi,l-am intrebat?

-Pai sunt singur si trist pentru ca am inghetat de frig,imi raspunse el cu privirea speriata.Ii priveam ochisorii care erau plini de lacrimi si m-a cuprins asa o dorinta sa il pot ajuta…

-Ooo ,saracutul de tine,vrei sa te iau in casa?

-Iti multumesc!

Mi-am intrebat apoi mama daca il putem pastra.Cred ca ochii mei erau atat de rugatori, incat semanau cu cei ai catelusului, deoarece mama a ihnceput sa cedeze:

-Desigur!Dar,vreau sa punem cateva afise cu poza catelului.Poate,stapanul sau il cauta disperat.

-Dar daca nu vine nimeni dupa el intr-o saptamana,il vom pastra? 

A trecut o saptamana si nu a venit nimeni dupa el.I-am pus numele Nero. Asa am devenit cei mai buni prieteni si am aflat ca privirile unui catel te pot face sa intelegi “ce vorbeste”.

Denisa Moldovan, cls. a IV-a B

Conflictele intre generatii

            Conflictul între generaţii a existat din todeauna şi va continua să existe. El apare atât  din vina celor tineri cât şi din vina celor vârstnici. Se poate spune că primele semne ale « conflictului » apar în momentul în care copiii încep să treacă la următoarea etapă din viaţă si anume adolescenţă. În această periodă în viaţa copilului se produc nu doar schimbări fizice ci şi pshihologice, iar acesta din dorinţa de a afla cât mai multe despre el însusi şi ce i se mai poate întâmpla, devine confuz încearcând să îşi găsească drumul ce îl are de urmat. Ideile sale sunt mereu complet diferite de cele ale parinţilor, care îşi doresc tot binele din lume pentru copilul lor. Părinţii în dorinţa lor de aşi proteja şi ghida copilul pe drumul cel bun , din punctul lor de vedere, uită să-l asculte şi să-l înţeleagă nefăcând altceva decât să se impună cu ideile propri , pe de altă parte adolescentul în devenire vrea să traiască doar după propriile idealuri nedorind să asculte sau să ţină seama de sfaturile celor apropiaţi , crezând că se pot baza pe propiile puteri să rezolve singur toate problemele care i se ivesc şi mai mult încercînd să facă tot ce îşi propune chiar dacă este în asentimentul celor din jur, ceea ce nu face altceva decât să declanşeze « conflictul ». O altă cauză al conflictului dintre generaţii ar fi noutăţile de zi cu zi, care pentru generaţiile mai vîrstnice sunt greu de acceptat. Adolescentul îşi doreşte mai toate aceste noutăţi crezând doar în ele, în timp ce părinţii nu le înţeleg sau nici nu încearcă să le înţeleagă considerându-le periculoase sau inutile în viaţa copiilor lor.  Încă o cauză ar fi neincrederea părinţilor în propri copii şi faptul că adolescentul uneori e « prea plin de el », crezîndu-se centrul universului, fapt trăit şi de actualii părinţi în perioada când au fost adolescenţi ,dar de care parcă au uitat.

            Pentru a nu se ivi conflictul ar fi bine ca părinţii să încerce să se adapteze nevoilor noilor generaţii de adolescenţi , deoarece schimbările intervenite în viaţa socială duce implicit şi la schimbarea generaţiilor .Ei trebuie să încerce să înţeleagă dorinţele noi generaţii de adolescenţi care au probleme diferite de cele din trecut.

            Din punctul de vedere a celor vârstnici, tinerii sunt caracterizaţi ca nişte persoane nerăbdătoare şi necunoscătoare, fără nici o idee asupra vieţii, ei fiind cei cu experienţă şi înţelepciune,  însa de fapt fiecare generaţie crede că are dreptate şi nu lasă nimic din ce ştiu.

            Adolescentul poate rezolva foarte uşor acest conflict. Trebuie doar să dea dovadă că se poate avea  încredere în el, astfel părinţii putându-se baza pe copiilor lor, le vor da mai multă libertate în a face ceea ce îşi doresc.

            Ideal ar fi ca adolescenţii să aibă posibilittea să îşi poată exprima punctul de vedere, iar parinţii să dea dovadă de mai multă flexibilitate şi să asculte şi părerile copiilor lor, dar în acelaşi timp adolescenţii ar trebui să mai reflecteze asupra părerilor celor cu experienţă şi să ţină cont în viaţă de acestea şi atunci , poate că  nu ar mai exista acest « conflict » .

Octavian Fanea, cls. a VII-a B

Familia mea

          În urmă cu unsprezece ani porţile acestei lumi s-au deschis întru bucurie pentru a primi un copilaş bălai şi mereu zâmbitor.Părinţii mei s-au bucurat foarte mult, chiar dacă responsabilităţile lor au crescut.

          De când m-am născut părinţii au încercat să – mi ofere tot ce era mai bun. În faţa casei mele era o livadă din care pentru prima dată am auzit ciripitul păsărelelor. Primii paşi i – am făcut alături de părinţi, iar partenere mi – au fost răţuştele şi bobocii de gâscă.

           Nu am avut timp să mă plictisesc de singurătate întrucât viaţa mi – a oferit un frăţior. Îmi amintesc cu plăcere clipele minunate de când eram mici. Ne plimbam cu căruciorul, dădeam concursuri în patru labe împreună cu partenerii noştrii: bobocii de gâscă. Cu timpul,  am crescut am invatat sa citim, sa desenam si sa-i ajutam pe  parinti la treburile casei. In 2005 a aparut in familia noastra un baietel mereu pus pe sotii. Am fost foarte fericita,desi era clar ca, de acum si responsabilitatile mele au crescut. Cu timpul a crescut si el, iar acum are 5 ani. L-am invatat sa citeasca, sa scrie si multe alte lucruri pe care ar trebui sa le faca o sora mai mare. Cat de minunat este sa faci parte dintr-o familie atat de numeroasa!!!

Justiniana Hancu, cls. a V-a A

Scribul

      Atut era fiul unei vechi familii de scribi. Din tată  în fiu deprinsese arta scrisului,  artă  pe care nu o putea deprinde orice muritor de rând. Stramoşii săi îi serviseră pe vechii faraoni egipteni ,încă de pe vremea lui Narmer, primul faraon.

          Bunicul si tatăl lui au început să-l instruiasca de mic într-ale deprinderii tainicelor hieroglife. Acele semne deosebite reprezentând diverse obiecte şi având multe semnificaţii l-au fascinat încă  de la început pe micuţul Atut.

          Atut, ajuns la varsta şi cunostinţele tatălui său a primit titlul de scrib pe lângă marele faraon Tutmes al III-lea.

          Această numire a făcut ca

Au reinceput concertele-scoala, la filarmonica

Ca si in anii trecuti,elevii nostri participa lunar la concertele-lectie oferite de Filarmonica. Insotiti de prof. Doina Boariu,cea care cu mult suflet le-a deschis orizonturile muzicale, si prof. Ioan Laslo un mare numar dintre ei au ocupat locurile Salii Mari a Palatului Culturii, pentru a intra in lumea fascinanta a lui Peer Gynt,personajul de basm al lui Ibsen, oferit muzical prin fragmente din suitele lui Edvard Grieg.Ghidul intregii calatorii muzicale a fost, ca de fiecare data, prof. Carmen Mihaescu, de la Liceul de Arta.

Colocviu liric

Viata 

Intreaga viata-i ca un tur

Intregii tale fiinte-i face inconjur.

Te duce prin propria ta fiinta

Si te umple de dorinta.

Viata te invata sa traiesti

Te ajuta sa iubesti

Sa te ridici, cand cazi

Sa traiesti din plin ziua de azi

Si sa nu uiti ca ai prieteni, care

Dau vietii tale mai multa culoare.

Visul implinit

Am incercat mereu

Sa fiu eu

Dand farmec gandirii

Si glas iubirii

Dand lumii un zambet

Si sufletului un cantec.

Am incercat sa aduc luna si atatea stele

Pline cu visele mele

Si iata, azi am reusit

Un mic vis mi-am implinit

Am reusit s-adun pe foaie

Cuvintele deghizate in picuri de ploaie.

Stefania Pop, cls. a VII-a A

Ploaia mi-a adus un oaspete

Este luna octombrie.,Ancuţa, o elevă silitoare din clasa a IV-a, îşi face temele. La şcoala, Ancuţa este prima la învăţătură. Pentru că este prietenoasă şi ajută pe oricine la nevoie, doamna învăţătoare o apreciază. După ce şi-a terminat tema, aruncându-si privirea pe geam, vede că afară bate un vânt iute şi rece. Copacii bătrâni cu plete ruginii se clatină ca într-un dans misterios. Păsările zboară repede, ca săgeţile. Din cer au început să cadă lacrimi de ploaie. Covorul multicolor de frunze acoperă pământul ca o pătură moale. Sub geam, a început să plângă un biet căţel. Ancuţei i se făcu milă de el şi l-a primit în casă. Câinele tremura de frig. Repede, fetita i-a adus o pătură şi l-a acoperit. Era aşa de frumos că-şi dorea foarte mult să-l păstreze. I-a pus numele Max. După ce se mai liniştise puţin, îi dădu să mănânce. Toată după-masa s-a jucat cu el.
       Au venit acasă părinţii Ancuţei. Fetiţa le ceru voie să-l păstreze pe Max. Aceştia au fost de acord, cu condiţia să-l îngrijească pentru că şi el este o fiinţă sensibilă.
      Ancuţa a fost foarte fericită pentru că ploaia i-a adus un prieten adevărat.
 Ei au devenit de nedespărţit.

 George -Şerban  Bilac, cls. a IV-a A

O zi la Galaţi

În urmă cu un an,impreuna cu doamna dirigintă Codruţa Băciuţ, am început un proiect de cunoaştere a colegilor nostri de la  şcoala " Ion Creangă" din Brăila. Acest proiect a început la Tg- Mureş, având un deosebit succes,lucru care a fost prezentat şi în presa locală. Acum, intr-o frumoasă zi de toamnă, înainte de începerea noului an şcolar, continuăm  "Curcubeul peste Carpaţi " ,unind mai mult şcolile noastre.  Într-o frumoasă zi de sărbătoare, pe 5 septembrie 2010 plecăm în mica noastră călătorie spre Galaţi.         

Galaţiul este  situat în apropiere de colţul celor 3 frontiere, în Moldova. Oraşul  are o istorie încărcată, datorită faptului că este plasat pe Dunăre. Comorile Galaţiului sunt adunate în "Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii",denumit de aseamenea Grădina Botanică sau Parcul Dentrologic,ce conţine un planetariu unde am călătorit prin toate colţurile Universului. Obiectivul principal al Planetariului îl reprezintă popularizarea astronomiei prin prezentarea de spectacole adresate publicului vizitator, precum şi educaţia prin astronomie. Călătoria noastră a

Suntem in conflict cu alte generatii?

     Conflictul intre generatii va exista mereu, atat timp cat adolescentii si copii nu vor putea fi sinceri cu adultii si, uneori nici cu ei insisi.Dar si atat timp cat adultii nu vor gasi resursele si timpul necesar sa cominice deschis cu noi.Caci conflictul in cele mai multe cazuri se limiteaza doar la cele doua aspecte: acela ce tine de alegerile tinerilor si cel ce tine de lipsa de atentie a adultilor..Adevaratul conflict este intre adolescentii care vor decadea datorita propriei vointe si parintii, spre exemplu, care vor sa le arate calea cea buna. Sunt convinsa ca… daca tinerii ar alege si ar merge pe drumul cel bun, parintii nu s-ar mai osteni atat in a-I controla.Insa ei, trecuti prin viata si loviti de toate incercarile si obstacolele acesteia, vor sa indeparteze pe cat posibil acest efect - dureros pana la urma - al esecului, pentru a nu se revarsa mai departe asupra noastra,a tinerilor.

     Acum vorbind din perspectiva mea (a unui tanar ) consider viata asemeni unui labirint.Un labirint intortochiat, misterios, plin de capcane, de ascunzisuri. O lupta continua ,tainica si fara de scapare. Caci acea vraja care ne cuprinde uneori si ne incatuseaza prin propria vointa ne aduce la distantare, la separare fata de ceea ce ne inconjoara. Ne face sa gresim, dar abia la urma sa regretam.Desi constienti ca parintii, inaintati in acest labirit ascuns , ne zaresc din departare si ne ajuta sa gasim drumul cel bun.Desi constienti de acest lucru, noi,prin vointa noastra, ne indepartam, ne alegem o cale gresita, si ajungem cateodata la fundatura labirintului.Atunci, speriati, infricosati strigam dupa ajutor.Si un glas se aude. Ne-au  raspuns strigarii.Acum de la inceput ne vom relua drumul.Problemele, firesc in viata, ne abat, ne intristeaza.Dar ne fac sa ne gandim la ceea ce odata un parinte ne-a spus.

Roxana Farcas, cls. a VII-a B

Asculta muzica...

  
      Muzica e un şir de iluzii reale, stăpânite şi stârnite de o realitate crudă, care ne cheamă la ea de fiecare dată când muzica ne inspiră în sufletele prăfuite de instincte cotidiene, particule blajine de fericire nouă.

Fiecare cântec îşi găseşte un drum sau un motiv nobil pentru a încheia toate fanteziile noastre, fiecare glas se va stinge în final, dar nimic din toate acestea nu constituie nici cel mai mic motiv pentru care să nu ne bucurăm de muzică.

Fructul născut din aura muzicii, ne îndulceşte fiecare apus, fiecare amintire uitată, fiecare colţ de iubire sălăşluită de tăcere. Nimic nu poate înlocui acest fenomen, nimic nu poate opri această crudă revoluţie, nici cea mai lungă fericire nu poate stopa, roua pe care un cântec lin o lasă drept talisman, unui suflet putred.

Simt şi cred puternic că orice conotaţie sonoră poate schimba un drum, o viaţă sau chiar un suflet. Chiar dacă muzica leagă în urma sa realităţile noastre, noi, fiinţe umile, ne legam de vechea noastră existenţă, care ne prinde, şi ne leagă de vise nepermise, găsind mereu lucruri noi pe care nu le cunoaştem, dar pe care le considerăm mai bune.

Arta ne-a

Aventuri in epoca pietrei

Anul  625.030 î.H.    Ziua:02.10

          Ceata din care fac parte a pornit în căutarea unor locuri mai bune de vânat.

          Eu eram al doilea fiu al conducătorului cetei. Bărbaţii din ceata noastră aveau ca şi arme, suliţe cu vârfuri de cremene. Aceste suliţe purtau ca ornament câte un colţ de tigru.

          Vânătorii m-au luat şi pe mine pentru că eram de vârsta la care trebuia să-mi dovedesc bărbăţia, adică trebuia să înfrunt singur un animal.

          După ce am străbătut jungla o jumătate de zi am ajuns la locul unde se găsea o capcană pregătită cu câteva zile înainte de vânătorii noştri. În capcană se găsea un mistreţ înfricoşător cu nişte colţi imenşi.

          Tatăl meu mi-a spus atunci că a venit timpul să arăt că pot intra în rândul vânătorilor şi de aceea trebuie să cobor în groapa în care căzuse mistreţul şi să-l omor.

          Deşi îmi era puţin teamă, am coborât în groapă şi, folosindu-mă de toate învăţăturile primite de la bătrânii vânători, am omorât animalul.

          Drept recompensă am primit colţii mistreţului pe care de atunci îi port cu mândrie la gât.

                                                                            Radu Ursulescu, Gimn. "Dacia"

II B, intr-o toamna bogata...

Toamna, mandra darnica...

Elevii clasei aII-aB, impreuna cu invatatoarea lor , inst. Simona Suciu au marcat sfarsitul toamnei prin activitati practice, dar si distractive, la orele de ed. plastica si cunoasterea mediului. Astfel, am pictat fructe si legume simpatice si am realizat aranjamente, in sticlute, cu diverse seminte. Toate acestea se afla expuse in sala de clasa si va asteptam sa le vizitati!

Poveste pentru suflet*

 Era odata un rege care avea 4 neveste.Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul. Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii

Cartea mea preferata

Astazi, mama mea mea adus un pachet in care erau carti. Mi-a spus ca voi gasi o avere in ele. Am rasfoit fiecare pagina cu nerabdare, dar n-am gasit nimic. Atunci mi-am dat seama ca averea este povestea care exista in fiecare carte,nu bani sau bijuterii. De atunci m-am dus  la biblioteca si mi-am cumparat  cateva carti de la librarie.Dar numai una este preferata mea:”Print si cersetor” ,de Mark Twain.

Sorina Ormenisan, cls. a V-a B

Idei noi, pe pereti vechi

Vechimea cladirii scolii noastre este arhicunoscuta.Cu toate problemele legate de intretinerea ei in stare functionala.Zilele acestea insa, la initiativa directorului adjunct, prof. Marton Imre,  a inceput redecorarea peretilor de pe coridoarele scolii .Fiecare clasa are acum la dispozitie un panou, pe care sa isi scoata in evidenta activitatea, pentru ca aceastasa fie cunoscuta de toti colegii, dascalii si parintii lor.Am socotit potrivita publicarea catorva poze cu aceste panouri, cu specificarea ca, cele mai multe, vor fi aduse permanent la zi, in functie de evenimentele desfasurate.

Povestea frunzei

Era o toamnă tristă şi mohorâtă. Copacii îşi lepădau haina ruginie. Păsările au plecat din dulcea lor patrie, pentru a se salva de gerul iernii. Oamenii pregăteau ogoarele pentru însămânţare.

La geamul meu crescu un arbore falnic. Din el, o frunzuliţă, se desprinse uşor, şi căzu direct pe pervazul geamului. L-am deschis încet, am luat-o şi am aşezat-o pe biroul meu. Cu glas subţire, frunza mi-a şoptit:

- Vrei să-ţi spun povestea mea?

- Ard de nerăbdare, drăguţo!

- Ascultă-mă cu atenţie! M-am născut în anotimpul primăvara, dintr-un mugur frumos şi sănătos. Apoi a venit sora mai mare, vara, şi ne-a adus tuturor căldură. Atunci am devenit o frunză vioaie. Pe ramura unde vieţuiam eu şi-a făcut cuib o păsărică. Ne-am împrietenit repede, iar trilurile ei îmi făceau mult bine. Pana intr-o zi ,cand am simtit racoarea toamnei. pe zi ce trecea deveneam tot mai palida, iar cantecele prietenei mele nu se mai auzeau. A fost nevoita sa se indrepte spre alte zari, iar eu, iata-ma, o biata frunza in bataia vantului.

-E trista povestea ta, dar nu trebuie sa ramai mahnita.                                                                                

-Dar cine poate fi mai trist decat mine?

-Copacii, draga mea! Ei raman goi in crivatul iernii

-Ai dreptate , baietas! Dar sa-i inveselim amintindu-le ca la anul vor avea din nou frunze mari si frumoase. Ramai cu bine, copil bun si impartaseste si altora povestea mea!

- Cu mult drag, maicuta frunza!

Am deschis geamul si-n imbratisarea vantului s-a inaltat sus, tot mai sus, ducand cu ea si gandurile mele.

Serafim Hancu ,clasa a IV-a A

Muncile de toamna

Într-o zi frumoasă de toamnă aurie, eu ,familia si verisorii mei, ne-am gândit să le facem o vizită bunicilor mei de la tară dându-le o mână de ajutor. Asteptam cu atâta drag această zi de toamnă în care vroiam să o ajut si eu cu ceva pe bunica mea.! Si bunicul meu era la fel de nerăbdator ca si mine. El ne astepta cu atâta drag să îl ajutăm la culesul merelor, la adunat strugurii si alte roade care trebuiau adapostite de iarnă. Era o zi cu bucurie mare în casa bunicilor mei, văzând că s-a gândit si la ei cineva să îi ajute. Plus ca era si bucuria venirii nepotilor, pe care ii iubeau atat de mult.

A doua zi de dimineată ne-am trezit cu totii, pentru a ne lua treburile in primire. Eu, mama si verisoarele mele am ajutat-o pe bunica la adunatul  legumelor din gradină, pe care urma apoi să le pregătim pentru iarnă. Tatăl meu, verisorii si bunicul au plecat la adunatul prunelor si al merelor din livadă.

Seara cu totii obositi fiind, ne-am asezat la masă si povesteam cât este de frumosă munca la câmp.Cred ca a fost una dintre cele mai frumoase mese in familie din viata mea! Această amintire a rămas vie în sufletul meu si ma gândesc totdeauna cu mare bucurie la venirea toamnei si din aceasta cauza.

Vanessa Sopterean, cls. a IV-a B

Prapastia dintre generatii

Stiti acel elastic sau inel,care provine din Japonia sau China , in care daca se baga doua degete ele se blocheaza acolo,iar daca vrei sa le scoti trebuie ca degetele sa se aproprie,deoarece,daca fiecare trage in partea lui, situatia se inrautateste?Ei bine, asa e si cu aceasta "prapastie",caci copiii trag in partea lor de dreptate,iar adultii in partea lor.Cu cat fiecare trage mai mult in partea sa,cu atata situatia se inrautateste,dar, daca relatia dintre ei s-ar apropia mai mult,"soarele ar rasari mai curand pe strada lor" .

Copiii cred ca e bine sa le spuna prietenilor problemele care le au,caci ei se simt mai bine vazand ca nu sunt singurii cu astfel de probleme.Ceea  ce a dus la aceasta "prapastie" este agravata de lipsa de comunicare . Parintii petrec prea mult timp la munca [ acuma e criza ce sa-i faci, ca doar nu a sta acasa sa isi asculte copilul si sa fie someri],dar ei muncesc tot pentru copii.Chiar daca poate parintii nu au destul timp pentru a le asculta problemele,ei sunt prima sursa la care trebuie sa apelam in caz de nevoie.E destul de greu ca sa le spunem parintilor problemele,pentru ca uneori am fi certati -dar depinde de gravitatea situatiei.Uneori adultii  vor aprecia faptul ca odrasla lor are incredere in ei si vor face tot posibilul sa