Piramida — o suprapunere în diferite etape peste o mastaba pătrată — are dimensiuni impresionante: laturile bazei dreptunghiulare de 109 si 121 metri, iar înălţimea de 61 metri. (Nu s-a păstrat zidul de incintă, lung de 1600 m, înalt de 10 m şi curpinzând o suprafaţa de 15 ha). Camerele funerare ale regelui si a 11 membri ai familiei erau sapate în stâncă. Sarcofagul regal era depus în fundul unui puţ, adânc de 28 m.
În timpul dinastiei următoare au fost construite marile piramide de la Giseh: “Orizontul lui Kheops”, “Mare este Khefren” şi “Divin este Mikerinos”. Asemenea piramide, geometric perfecte, se cunosc azi în Egipt aproximativ 80.
Baza pătrată a celei dintâi piramide (care ocupă o suprafaţă de mai bine de 5 ha) avea
latura de 237,50 m si înşţimea de 147 m (azi 138 m), terminată cu o platforma de 6 m2, 2.300.000 blocuri de calcar gălbui dispuse în 220 de rânduri, erau acoperite cu lespezi de calcar fin alb. Singura intrare în piramidă se află pe latura nordică, la o înălţime de 16,5 m. în interior a fost construit una devărat sistem de coridoare, galerii, canale de ventilaţie etc., totalizând câteva sute de metri în lungime (galeria cea mai lungă este de 47 metri cu o înălţime de 8,5 metri). Un coridor în pantă duce la camera funerară a faraonului – lungă de 10,5 m, lată de 5 m şi înaltă de aproape 6 m – în întregime din granit, plafonul constând din 9 blocuri cântărind împreună 400 tone. Din galeria de intrare se ramnifică un coridor care coboară în pantă 31 m sub nivelul bazei la un puţ destinat, iniţial, să adăpostească sarcofagul regal. Camera funerară a reginei, canalele de aerisire, cinci spaţii libere etajate, menite să reducă din presiunea masei uriaşe de piatră asupra boltei cavoului, completează această uimitoare operă de ştiinţă şi tehnică.
latura de 237,50 m si înşţimea de 147 m (azi 138 m), terminată cu o platforma de 6 m2, 2.300.000 blocuri de calcar gălbui dispuse în 220 de rânduri, erau acoperite cu lespezi de calcar fin alb. Singura intrare în piramidă se află pe latura nordică, la o înălţime de 16,5 m. în interior a fost construit una devărat sistem de coridoare, galerii, canale de ventilaţie etc., totalizând câteva sute de metri în lungime (galeria cea mai lungă este de 47 metri cu o înălţime de 8,5 metri). Un coridor în pantă duce la camera funerară a faraonului – lungă de 10,5 m, lată de 5 m şi înaltă de aproape 6 m – în întregime din granit, plafonul constând din 9 blocuri cântărind împreună 400 tone. Din galeria de intrare se ramnifică un coridor care coboară în pantă 31 m sub nivelul bazei la un puţ destinat, iniţial, să adăpostească sarcofagul regal. Camera funerară a reginei, canalele de aerisire, cinci spaţii libere etajate, menite să reducă din presiunea masei uriaşe de piatră asupra boltei cavoului, completează această uimitoare operă de ştiinţă şi tehnică.
Ansamblul arhitectural al piramidei lui Kheops mai cuprindea un templu funerar, Apoi 3 piramide mai mici, morminte ale unor regine; cinci bărci mari de lemn de la care o “şosea” duce la un al doilea templu funerar, situat la marginea deşertului. plasateîn gropile săpate în stâncă, chiar lângă piramidă.
Sfixul din Giseh: pe o ridicătură de calcar lungă de 200 m, faraonul Khefren a pus să se sclupteze un uriaş idol în formă de leu (lung de 57 m şi înalt de 20 m), care să-i protejeze mormântul. Maiestuosul cap al idolului, cu senina sa frumuseţe divină este imaginea regelui adorând răsăritul soarelui.
Gigantica operă de construcţie a Marei Piramide a lui Kheops a durat 30 de ani, timp în care “au muncit cu neîntrerupere 100.000 de sclavi”. Blocurile de piatră, unele de 20 de tone au fost aduse de la mari distanţe pe tăvălugi, sănii trase pe nisip sau între 2 bărci şi ridicate cu ajutorul pârghiilor şi a unor puiternice balansoare de lemn, pe rampe şi planuri înclinate, înălţate pe terase succesive de cărămidă.
Cele 3 piramide nu sunt numai opere de tehnică uimitoare, şi nici cele mai monumentale din întreaga istorie a arhitecturii. Concepute pentru a adăposti morminte regale, ele nu sunt rezultatele unor intenţii artistice. Tipul de piramida perfectă a continuat, în dimensiuni mult mia reduse, până în epoca Regatului Nou. Dar începând din timpul dinastiei a XVIII-a (când jefuitorii de morminte începuseră să opereze într-un mod din ce în ce mai îngrijorător) faraonii au adoptat tipul de mormant complet subteran – hipogeu – cu mai multe încăperi, săpate în pereţii de stâncă, cu intrarea ornamentată cu basoreliefuri şi statui.
S-a remarcat că niciodată până la egipteni şi în nici o parte a lumii la acea dată, piatra n-a fost atât de mult întrebuinţată. Utilizarea acestui material durabil a fost asociată cu ideea religioasă de “veşnicie” pe care piatra o oferea operei. Piramida era “sălaşul etern” al faraonului, în timp ce locuinţa sa temporară, palatul, era construit din cărămidă uscată la soare, motiv pentru care nu s-a păstrat nici măcar planul unui palat regal.
Aurica Friciu,cls. a V-a A
